Școala, o preocupare pentru regimul comunist (II)

 89 total views

În ultimii ani au existat multiple preocupări istoriografice pentru trecutul învățământului de pe aceste meleaguri, perioada comunistă fiind mai puțin aprofundată deși este cea mai plină de realizări. Statul comunist a investit în școli, practic atunci s-a construit rețeaua școlară care funcționează și în prezent. Încercăm să punctăm câteva momente importante din învățământul acelei perioade care nu a însemnat doar investiții ci și ideologizare, scăderea calității actului educațional spre sfârșitul perioadei și aceea practică agricolă care nu era prea populară printre părinți și elevi.

O caracteristică a învățământului comunist a fost uniforma la toate nivelurile, aici liceul
O caracteristică a învățământului comunist a fost uniforma la toate nivelurile, aici liceul

La peste un sfert de secol de la finalul dramatic al perioadei comuniste din România, credem că putem să încep o analiză obiectivă a acelei perioade cel puțin la nivelul domeniului educațional. Ne bazăm demersul nostru și pe faptul că mare parte din elitele românești contemporane își datorează formarea perioadei amintite. Cu rezultate contradictorii, învățământul de masă al acelei perioade rămâne reper și pentru perioada actuală.

Cele trei perioade

Majoritatea analiștilor care au abordat tema s-au pus de acord asupra a trei perioade identificate în evoluția învățământului în epoca comunistă: învățământul copiat după model sovietic; perioadă de deschidere relativă și de reîntoarcere la tradiția învățământului de calitate; perioada național-comunistă cu excesele ei dar și constante progresiste. Cel puțin ultimele două perioade enunțate, circa trei decenii din epoca comunistă, au lăsat urme adânci și în general pozitive asupra țării. Amintim aici încă odată dezvoltarea fără precedent a infrastructurii școlare și dispariția analfabetismului dar și ideologizarea masivă la toate nivelurile.
Cercetătorul Nicoleta Silvia Teodosiu remarca într-o lucrare că educația în timpul regimului comunist era caracterizată de următoarele: Scopul educației consta în socializarea de tip colectivist. Statul partid oferă posibilități egale de instruire pentru toți: aceleași obiective, aceeași școală, aceleași conținuturi, manualul unic. Adevărul universal este imuabil; ideologia marxist – leninistă era cea care îl garanta. Scopul acțiunilor întreprinse în acest sens era misiunea istorică de desăvârșire a revoluției socialiste. Subiectul este înainte de toate o forță de producție. În consecință, învățământul va fi organizat de o asemenea manieră încât să asigure mâna de lucru conform planificărilor socialiste, mai ales pentru industria grea, energie și agricultură. Obiectivele educației erau subordonate obiectivelor economice și ideologice ale statului – partid. Toate formele conștiinței sociale (educație, știință, artă, filosofie) sunt subordonate existenței sociale. Educația prin și pentru muncă era considerată ca fiind superioară educației burgheze, intelectualiste și speculative. Munca productivă a elevilor și studenților a permis trasarea liniei de demarcație elitiste între intelectuali și clasa muncitoare, anulând în același timp diferența dintre munca fizică și munca intelectuală.

Accent pe învățământul preuniversitar

Învățământul primar și gimnazial a constituit sectorul cu cea mai spectaculoasă ascensiune în perioada comunistă. Confundându-se cu învățământul obligatoriu începând cu 1976, învățământul gimnazial avea 10 ani și școlariza milioane de elevi. Este elocventă aici și evoluția personalului didactic la nivel de țară de la 55 215 în 1938 la 86 490 în 1948, 137 974 în 1960-1961 și 209 300 în 1970-1971.
La nivelul Gorjului în anul școlar 1971-1972 rețeaua școlară era alcătuită cu 251 școli cu clasele I-IV, 180 școli cu clasele I-VIII, 46 școli cu clasele I-X. Rețeaua școlară în anul școlar 1977-1978 era de 252 de școli de I-IV și 165 de școli gimnaziale. Se adăugau 70 de școli ale învățământului fără frecvență. Ca număr de elevi, în învățământul primar erau școlarizați 32 300 elevi iar la învățământul gimnazial 20 975 elevi.

Structuri și organizare

Pentru cititorii contemporani, care nu au trăit epoca respectivă, să spunem că învățământul românesc era structurat astfel: Creșă și grădiniță (1-6 ani), Primar (clasele I-IV), Generală (clasele V-VIII), Liceu Treapta I (clasele IX-X), Liceu Treapta II (clasele XI-XII), Facultate.
Tot ca element de culoare să mai spunem că la grădiniță, școala generală si liceu se purtau uniforme obligatorii. Astfel, la grădiniță (șorțuleț bleu cu fundiță albă), la școala primară (șorțuleț pepit alb-albastru); școala generala (sarafane albasre și cămașă bleu); la liceu (sarafan albastru-închis spre negru și cămașă bleu). Ca element de decor, erau obligatorii șapcă pentru băieți, bentiță albă pentru fete și matricolă. (Va urma)