Acum, că tot avem pe tapet un subiect arzător, toată lumea vorbeşte despre BAC şi despre cine e vinovat că promovabilitatea e, în acest an, de 44 %. Mulţi, însă, nu văd esenţa. Orbiţi de principii mai mult sau mai puţin sănătoase, se pierd în judecăţi de valoare, fără să ia în calcul lucruri esenţiale, care produc, din păcate, efecte dramatice. Dacă am avea pretenţia că ne pasă de copiii noştri, ar trebui să plecăm de la o întrebare: „De ce să meargă la şcoală?” Răspunsul ar trebui să fie: „Ca să se pregătească pentru viaţă.” Buuuuun… Deci, mai întâi, copiii ar trebui să înveţe cum să-şi protejeze viaţa şi sănătatea. Dar disciplina opţională „Educaţie pentru sănătate”, care era, culmea, un opţional… obligatoriu, (deşi cei doi termeni sunt în contradicţie)- nu mai e obligatorie din 2008. Iar pentru că nu e obligatorie, nu se mai predă decât sporadic. Şi, pentru că vorbim despre sănătate, nu numai sănătatea fizică e importantă ci şi cea mintală. Dar nici ea nu e luată în calcul. E adevărat că, de exemplu, în Gorj există 40 de psihologi, sau psiho-pedagogi. Asta pentru că legea prevede un psiholog la 800 de elevi, deci nu în fiecare şcoală. În mediul rural, există chiar comune întregi în care nu există nici un psiholog, pentru că nu are 800 de elevi. Şi, ce fac respectivii psihologi? Au, potrivit, regulamentului, 16 ore pe săptămână de cabinet, în care, de regulă, stau şi aşteaptă elevii. Iar elevii merg la cabinet (care în multe cazuri nu e la ei în şcoală), dacă ei consideră că au nevoie de psiholog. Ceea ce în România mai rar se întâmplă, pentru că la noi, dacă te duci la psiholog, se cheamă că eşti nebun. Despre contactul direct al psihologului cu elevii, la clasă, prin programă, nici vorbă. E drept că are de făcut două ore pe săptămână, dar la 800 de elevi câţi are arondaţi, asta înseamnă mai bine de 26 de clase, deci nici o şansă să se întâlnească cu toţi. Plus de asta, nu e vorba că psihologii merg, măcar prin rotaţie, să-şi vadă toţi elevii la clasă, ci, pur şi simplu, au două ore, la una sau două din clasele cu elevi arondaţi. Iar acolo nu fac evaluări psihologice, pentru a analiza starea elevilor din acest punct de vedere, ci, pur şi simplu, predau ştiinţe socio-umane, adică: cultură civică, logică, psihologie, economie, sociologie, sau filozofie. Aşa că, degeaba avem psihologi în şcoli, pentru că ei nu vin către copii, iar copiii se tem să vină către ei, în cele mai multe cazuri. Iar dovadă a faptului că-i plătim să stea, pe majoritatea dintre ei. Deci, de ce să ne mirăm de valul de sinucideri în rândul tinerilor. Ultimii doi au recurs la măsura suicidală zilele trecute (unul împuşcându-se şi altul aruncându-se de la etaj), din cauză că au picat la BAC.
Cât despre BAC, am, de asemenea, o opinie negativă la adresa autorităţilor. În primul rând pentru că se dau aceleaşi subiecte unor elevi care au avut un număr diferit de ore la clasă, pe săptămână. Apoi pentru că materia din şcoală şi liceu, în proporţie de 80%, e inutilă pentru pregătirea de viaţă a mai bine de 50% dintre elevi. Datele nu le am din statistici, dar îmi permit să fac eu această apreciere. Şi îmi veţi da dreptate, dacă ne gândim că, poate chiar mai mult de jumătate dintre elevi vor ajunge la munca de jos, sau chiar şomeri. Ei nu vor folosi în viaţă mai mult decât adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea, gramatica, scrisoarea, cererea, informatica, geometria, fizica mecanică… şi cam atât. Iar şcolile profesionale, unde astfel de tineri, mai puţin dotaţi intelectual, învăţau mai puţină teorie şi mai multă meserie, s-au desfiinţat…
