Recent, cercetătorul Daniel Cismașu de la Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, cel care publică constant materiale în săptămânalul nostru, ne semnala o problemă care ar putea fi în legătură cu scandalul privind plagiatul din lumea universitară. Iată această luare de poziție:
Te simţi bine atunci când vezi că cineva î-ţi copiază din modul tău de a fi, când î-ţi copiază gesturile sau încearcă să-şi aranjeze părul ca şi al tău însă nu poţi să te simţi bine atunci când după ce ai trudit din timpul tău fizic pentru a realiza ceva şi descoperi ulterior că ai fost copiat şi munca ta şi-a însuşit-o altcineva.
În ultimul timp este însă la modă plagiatul aşa că nimic nu ne mai miră pe noi cei care încercăm să scoatem la lumină ceva nou pentru cei pasionaţi de aşa ceva. Se copiază referate, lucrări de tot felul sau chiar şi cărţi fiind un mod mai simplu de a-ţi scrie numele pe un material gata realizat de altcineva decât să contribui la ceea ce vrei să faci cu lucruri noi inovatoare.
Personal nu sunt un intelectual sau un scriitor desăvârşit însă în scurta mea activitate ştiinţifică mai precis istorică am scos la lumină numeroase dovezi de istorie locală şi nu numai referitoare la judeţul Gorj.
Timp de aproximativ doi ani, în timpul meu liber, am făcut cercetări documentare în vederea depistării şi întocmirii unei evidenţe cu edilii celor cinci foste comune care formează la momentul de faţă actuala mare comună Băleşti şi anume: Bălăceşti, Băleşti, Ceauru, Corneşti şi Stolojani. După ce am definitivat ce mi-am propus am publicat sub formă de articol în săptămânalul Vertical din data de 4 septembrie 2010 toate cele cinci evidenţe cu primarii şi perioadele în care aceştia au condus destinele acestor foste comune sub titlul „Primarii comunei Băleşti de-a lungul timpului.”
Nu mi-a venit să cred când, ulterior acest articol l-am descoperit şi în cartea „COMUNITĂŢI RURALE DIN GORJ. REPERE MONOGRAFICE ŞI IDENTITARE” Volumul I, editat de UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” din Târgu Jiu în anul 2011 la Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” împărţit pe comune la paginile 297, 298, 301, 302, 304 şi 305, fără însă să fiu citat ca autor.
Sper că doar dintr-o simplă greşeală sau omisiune a autorului sau a coordonatorului cărţii nu am fost citat ca şi autor al celor de mai sus şi sper totodată că se vor lua şi măsurile necesare pentru îndreptarea acestei greşeli în sens contrar tind să cred în continuare că plagiatul de orice nivel este şi va rămâne un mod ieftin de a ieşi în faţă pe munca altora.
Daniel Cismașu
