Pentru secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea moştenirea Magherilor a fost foarte importantă şi, cel puţin pentru perioada respectivă, există suficiente documente de arhivă care să ne contureze o imagine cât mai aproape de realitate. La Simpozionul GORJUL-VATRĂ DE ISTORIE ROMÂNEASCĂ am încercat să reliefez legăturile Magherilor cu zona de nord a judeţului Gorj în baza unor documente de arhivă inedite.
Continuăm incursiunea noastră documentară cu o altă subliniere importantă, şi alți munți din zona Novaci s-au aflat în proprietatea familiei Magheru. Aflăm acest lucru dintr-un contract de vânzare încheiat la 27 februarie 1918 între Paulina Măcescu Tell, proprietară văduvă domiciliată în București, str. General Tell, nr 27, care vindea către Nichita Vinereanu, Ion Ciorogaru și Gheorghe Comănescu din comuna Novaci exploatarea pădurii esență de brad și molift ce o avea în muntele Coriciu din Plaiul Novaci cuprins în limitele: granița țării spre Austro-Ungaria, muntele Cibanu și muntele Groapa Seacă. Era un contract încheiat pe 8 ani, cu prețul de 64 000 lei, socotit a 1600 lei/ha, pădurea având aproximativ 40 ha. Foarte important, garanția pentru reîmpădurire rămânea în sarcina exploatatorilor.
Pierderea proprietăţilor Magherilor
Din nefericire, Toate aceste posesiuni au fost pierdute în prima parte a secolului XX după cum aflăm din actele notariale. Nepoţii generalului, adică copiii lui Ghiţă Magheru(1828-1875) vor fi siliţi să vândă partea lor de moştenire în 1903. Tribunalul Ilfov va autoriza la 10 martie 1903 actul de vânzare-cumpărare între „căpitan Alecsandru Gh. Magheru proprietar domiciliat în Bucureşti str. Română nr. 76, Gh. Gh. Magheru rentier, Adrian Gh. Magheru avocat şi Titu Gh. Magheru magistrat, toţi trei domiciliaţi în Bucureşti, str. Sf. Spiridon nr. 14 ca vânzători de o parte şi „Lotru”, Societatea Anonimă Română pentru exploatare de păduri din comuna Brezoi, plaiul Cozia, jud. Vâlcea, reprezentată prin dl. Sigmund Eiser”. Revenim asupra moştenitorilor, să spunem că fiul lui Gheorghe Magheru, Ghiţă Magheru, a avut cinci copii din căsătoria cu Elena Prisăceanu: generalul Alexandru Magheru(1854-1947), avocat Adrian Magheru (1867-1943), căpitan Anton Magheru(1870-1916), avocat Gheorghe Magheru( 1872-1938) şi magistrat Titu Magheru (1874-1948), cel care după trei căsătorii are urmaşi şi astăzi care lucrează în diplomaţie, unii dintre ei cu funcţii importante după 1989.
Întorcându-ne la actul din 10 martie 1903, reţinem: „…vindem fără nici o rezervă societăţii Lotru toate părţile ce ni se cuvin adică patru din zece părţi, adică patru din cinci părţi din jumătate întregilor munţi numiţi Puru şi Petrimanu având forma şi întinderea arătată în schiţa de plan nr. 2 aflat în dosarul afacerii nr. 2071 din 1894 al Tribunalului de Gorj învecinându-se la răsărit cu muntele Petrila a moşnenilor separaţi prin pârâul Vidra şi prin punctele 1-16 cu muntele Berneşu al domnului Filiades prin punctele 16-18 cu Turcinul al domnilor Ioniţă Mitroi şi preotul Colibăşeanu prin punctele 18-21 şi pârâul turcinului la mează zi cu curmătura Olteţului proprietatea statului şi Igoiu moşnenilor separaţi cu pârâul Latoriţa şi prin punctele 21-26 la apus cu Zenogerţa, proprietatea moşnenilor cernăzeni prin punctele 26-32, cu muntele Bora proprietatea prinţului Ghica prin punctele 32-41, la miază noapte cu Lotru prin punctele 41-44 şi muntele Mămâileasa a moşnenilor prin punctele 44-46. Preţul a fost de 72 000 lei.”
La 17 octombrie 1903 prin sentința civilă nr 347/17 octombrie 1903 Ana Magheru, tutorea legală a minorilor săi fii, primea jumătate din suma rezultată din vânzarea pădurii și terenului munților Puru și Petrimanu care era de 98 019 lei și 59 de bani. Aceeași sumă era contabilizată și la moștenitorii defunctului Ghiță Magheru: Titu Gh. Magheru, Gh. Gh. Magheru, căpitan Al. Gh. Magheru, Adrian Magheru și locotenent Anton Magheru.
La 28 septembrie 1901 se autoriza vânzarea părții din munții Puru și Petrimanu a locotenentului Anton Magheru către Ștefan Boșca din Novaci. Aflăm că era vorba de a zecea parte din munții respectivi, proprietate deținută în devălmășie cu frații săi și cu moștenitorii defunctului colonel Romulus Magheru. Valoarea tranzacției era de 7000 lei. Mai reținem că la 21 martie 1903, Ștefan Boșca vindea drepturile cumpărate către Societatea ”Lotrul”, firmă din localitatea Brezoi din Județul Vâlcea apărută la începutul secolului trecut având capital austriac.
Din documentele de arhivă de la Gorj aflăm că la 1 septembrie 1903 Societatea ”Lotru” cumpără prin licitație publică restul munților Puru și Petrimanu, partea Anei Magheru ca reprezentantă a fiilor minori.
Mergând mai departe, găsim un act dotal încheiat la Tribunalul Ilfov, Secția Notariat cu nr. 19818/1914, prin care Elena Paraschiva Magheru, căsătorită cu Virgil Săvescu, își constituia averea, printre altele, și din jumătate din capitalul provenit din vânzarea pădurii și terenului munților Puru și Petrimanu.
După 1920 despre cei doi munţi amintiţi nu aflăm decât în contextul apartenenţei acestora la Societatea „Carpatina” Brezoi. Aceasta i a luat fiinţă în 1920 prin fuzionarea societăţilor forestiere”Lotru” şi „Oltul” din comuna Brezoi, care exploatau de mai multă vreme pădurile de pe Valea Lotrului şi a Oltului. Prin fuzionare s-a înlăturat concurenţa şi s-a concentrat în noua societate marea majoritate a suprafeţelor de păduri din această regiune. Societatea „Carpatina „ avea centrala şi administraţia în Bucureşti şi sediul secundar în comuna Brezoi.
Doar Vlad Magheru mai ţine legătura cu Gorjul
Aşa cum aţi putut afla din paginile noastre de-a lungul anilor, doar Vlad Magheru mai are legături cu Gorjul şi încearcă să păstreze memoria familiei. Acesta a reuşit cu multe eforturi să publice o carte despre viaţa părintelui său, fizicianul Ion Maghieru, şi-a adus contribuţia documentară la mai multe cărţi despre Magheri, a donat cărţi şi documente la biblioteci din Tg-Cărbuneşti, Albeni şi Tg-Jiu şi a făcut multe alte fapte dedicate memoriei strămoşilor. Cea mai nouă dintre acestea, este donaţia substanţială de mobilier şi documente din arhiva familiei făcută în anii din urmă Muzeului Judeţean Gorj. Vlad Maghieru s-a născut la Timişoara în anul 1930 şi este fiul profesorului de fizică Ion Magheru, nepot al generalului. La 40 de ani de la decesul tatălui său, în 1978, Vlad Magheru a colaborat cu istoricul Paul Cernovodeanu la volumul “Pe urmele Magherilor”, apărut în 1983, fiind socotit “co-autor” chiar de regretatul Paul Cernovodeanu care a ajuns membru de onoare al Academiei. După 66 de ani de la decesul lui Ion Maghieru, în 2004, fiul său avea să termine lucrarea “Ion Maghieru-apostol al educaţiei caracterelor”, lucrare tipărită în 2005. În ultimii ani a recuperat şi o parte din averea familiei în zona Albeni-Târgu-Cărbuneşti.
