Puţini au fost, mulţi au rămas!

Loading

Aşteptăm de ceva vreme să vedem care vor fi noii titulari ai deconcentratelor şi de tot atâta vreme măsura se amână pe motive de alegeri, campanii electorale şi …început de nou an şcolar. Ultimul eveniment chiar am convingerea că va începe bine la Gorj pentru că Ion Işfan, inspectorul şcolar general interimar, a reuşit să gestioneze bine acest domeniu atât de dificil. Chiar şi schimbările din şcoli au fost justificate, încă o dovadă că lucrurile  ar fi trebuit să se mişte şi în alte zone. Spunem că nu facem schimbări politice, şi ar fi bine să ne ţinem de cuvânt, dar cred că ar mai trebui să schimbăm pe acolo, prin părţile esenţiale(Finanţe, DSV şi DSP, ITM ş.a.). Sau dacă lucrurile merg bine şi foarte bine să ni se spună şi nouă.
Din câte se ştie, deşi unele exemple ne-ar putea contrazice, USL-ul are un rezervor de specialişti net superior fostei guvernări. În aceste condiţii şefi de deconcentrate de tipul candidatului care a mers singur la Bucureşti la concurs, cu sprijin politic, şi a ieşit pe locul II,  nu ar trebui să mai fie păstraţi. Surpriză însă, respectivul director care nu conduce nimic în instituţia deconcentrată, adică controalele salariaţilor sunt făcute pentru a face loc firmelor proprii care prestează pentru beneficiarii controlaţi, ne abureşte zilnic prin intermediul mass-media cu ce bravuri face el. Cetăţeanul poate vedea că lucrurile nu stau aşa dar află, unii cu mirare, alţii cu stupoare, că ei nu văd bine, nu aud bine, nu simt bine. Persoana respectivă se prezintă ca un tehnocrat şi, cel puţin de moment, pare să îi fi fascinat pe politicienii din tabăra liberală care la Gorj pot să spună fără teama de a greşi că puţini au fost, mulţi au rămas.
Să nu se înţeleagă că pledăm pentru schimbări politice, ele au fost şi vor mai fi, nu înţelegem ce „îi recomandă” pe unii, mai ales dacă nici carieră politică nu au avut, pentru că acolo am ştii măcar cum stau lucrurile. Am ridicat acest lucru dintr-un considerent simplu, USL-ul se teme de implozie şi aşteaptă parlamentarele. Doar că unii membrii şi-au pierdut răbdarea şi suspectează interese subterane cum ar fi negocierile cu PDL-ul ale ambelor partide mari din alianţă. Că o fi aşa sau nu, gura lumii slobodă sau mai putem să spunem că nu iese fum fără foc!
Echilibrul unor lideri politici ca Ion Călinoiu şi Florin Cârciumaru, cei care au încurajat o schimbare treptată de gardă, poate fi taxată de unii membrii mai nerăbdători. Schimbările trebuie făcute doar acolo unde se impun, şi sunt vreo câteva locuri cum ar fi CEO, dar întârzie prea mult. Nici populaţia nu mai are răbdare iar haosul în instituţii este la el acasă. Cine are urechi de auzit?