În ultimele zile am înregistrat încă un scandal de presă, un trust străin de renume și-a concediat echipa de conducere din România pentru rezultatele economice foarte slabe. Restul telenovelei apărute în restul presei e ”vânare de vânt”, trustul respectiv de presă avea dreptul să-și concedieze angajații atât timp cât ei aduceau pierderi unei societăți comerciale. Că publicațiile respective, GSP și Libertatea, nu se mai citeau pe print nu e doar vina ziariștilor români dar privind lucrurile ca o afacere nimeni nu dă bani din buzunar pentru ”libertatea presei”. Iar că ziariștii respectivi ar fi ultimii independenți din presa românească poate fi o problemă chiar pentru cei care vântură asemenea enormități cu toate că de cele mai multe ori gura păcătosului…
Desigur, cei care au plecat acum de la GSP și Libertatea își vor regăsi locul cu ușurință la alt trust de presă, sau nu, dar pot să își facă propria lor tribună pentru a lupta cu ”mafia”. Doar că această luptă nu înseamnă să te transformi în gazeta de perete a DNA sau să slujești interese politice. De aceea nimeni nu plânge de soarta respectivilor ziariști care, repet, nu au pățit nimic decât că trebuie să își schimbe locul de muncă. Un lucru normal în democrație și în economia de piață, toată lumea o poate lua de la capăt atunci când are valoare. Și talent există cu carul, doar că ziariștii respectivi s-au tot luptat cu patronatul pe unde au lucrat, au cam făcut politică și uneori situația respectivă dăunează la afaceri. Elvețienii s-au hotărât să-și facă ordine în propria ogradă și pentru asta nu-i putem acuza de nimic.
Trecând pe un plan mai larg, presa românească trece de câțiva ani printr-o situație de criză, mai ales după ce anumiți patroni de presă au fost băgați la pușcărie sau au fost duși până aproape de aceasta. ”Independenții”, fanii casei de producție DNA, au slujit aceste demersuri și acum au căzut în groapa care au săpat-o pentru alții. Cu alte cuvinte, avem presa pe care ne-o permitem și pe care avem voie să o avem ca să nu supărăm marile concerne și marile furturi care se întâmplă în România. Mafia pariurilor și jocurilor de noroc este o miză în acest caz dar mă tem că e doar ce ni se arată, în realitate situația fiind mult mai complexă.
Presa are încă o mare putere în România, „a patra putere în stat” sau mai în față, deoarece funcţionează pentru informarea cetăţenilor şi cristalizarea opiniei publice pe baza căreia poporul adoptă decizii, ca manifestare a puterii sale. Democrația sau puterea poporului este singura putere politică care poate suferi îmbunătățiri semnificative sau, dimpotrivă, căderi majore.
Din perspectiva definițiilor și căilor de funcționare a democrației, presa are o funcţie reglatoare a democraţiei şi nu este o putere separată, decât atunci când devine agent de propagandă a vreuneia din puterile statului (ori a sferelor acestora, incluzând aici propaganda Opoziţiei şi a marilor trusturi din afaceri). România a trecut/trece prin astfel de împrejurări, presa se descalifică deseori, devenind vector al uneia dintre cele trei puteri ale statului, acest lucru nu înseamnă nici democrație și nici libertate.
Ca să concluzionăm, nu e un dezastru ce s-a întâmplat, poate fi un semn de sănătate al societății, totul este să îți faci datoria cu bună credință!
