Suntem în anul de graţie 2009 iar viaţa în România a devenit tot mai nesigură. Jafuri armate, crime, mafie, corupţie, criză de autoritate, sunt fenomene care le întâlnim la tot pasul şi toate par să îşi aibă originea în activitatea defectuoasă a poliţiştilor. Sub scuza că nu au legi care să-i apere de infractori, şi au dreptate cel puţin în parte, poliţiştii ţării au devenit nişte funcţionari plafonaţi şi fără orizont. Asta în slujba contribuabilului, pentru că averile proprii cresc în acest sistem ceva de speriat, de parcă în acest sector s-ar fi descoperit reţeta miraculoasă de succes.
Dacă miliţienii de odinioară erau temuţi şi respectaţi deopotrivă, poliţiştii de azi se află într-o criză de autoritate profundă. De acest lucru se fac vinovaţi atât conducătorii şi scandalurile în care au fost implicaţi aceştia cât şi poliţiştii, în activitatea de zi cu zi, caracterizată, din nefericire, prin sfidarea cetăţeanului contribuabil şi o incompetenţă crasă. Nu poţi să te tragi de şireturi cu un infractor dat în urmărire naţională şi să-i pui chiar în cârcă o crimă şi un jaf de care nu este vinovat. Poliţiştii noştri acţionează la acest moment ca nişte diletanţi, „metodele specifice” făcându-i să râdă până şi pe elevii de şcoala generală. Cazurile care au făcut primă pagină în ultimele săptămâni se vor rezolva doar dintr-o întâmplare, cine crede că vom obţine dovezi de competenţă şi de eficienţă nu a trăit în România.
Nu doar că uniforma nu este respectată, e adevărat că seamănă cu cea a vânzătorilor de loz în plic, dar există motive şi pentru cetăţeanul simplu să nu o facă. Bunăoară, agenţii rutieri îl umflă, de cele mai multe ori fără motiv, pe posesorul de Dacie şi îl lasă să treacă, ba îl şi salută cu slugărnicie, pe cel cu Mercedes. Şi ştie lumea, cel puţin în Gorj, cine are Mercedes. Apoi „organul” când îl trimiţi în misiune să dea amenzi asta va face indiferent că riscă să fie călcat de un infractor periculos. Rămâne de discutat dacă mai are rost, ca şi contribuabil, să plătim nişte oameni care ne sfidează pe banii noştri.
Suntem la Gorj într-o situaţie specială unde activitatea poliţiştilor se desfăşoară într-o anumită normalitate, la asta contribuind în mare măsură şi activitatea şefului Inspectoratului, Constantin Nicolescu. Au trecut anii când aveam bătăi de stradă sau în discotecile din centru oraşului iar infractorii daţi în urmărire nu se simt tocmai confortabil pe la noi. Problema gorjenilor rămâne activitatea Poliţiei Rutiere care ne raportează amenzi, drumurile fiind din ce în ce mai nesigure. Spre deosebire de alte judeţe unde agentul te opreşte doar din motive bine întemeiate, la noi omul legii opreşte maşina în trafic, chiar şi în centrul oraşului la oră de vârf, pentru că el a primit ordin să dea amendă. Ne putem consola cu faptul că poliţiştii de la Dolj sunt şi mai „performanţi”, pe acolo pe la şcolile lor înalte nu au învăţat că urgenţa înseamnă salvarea de vieţi. Şi în loc ca asemenea indivizi să fie daţi afară, deoarece pentru prostie crasă nu trebuie să te plătească statul, noi le găsim justificări demne de bancurile cu olteni.
E timpul, mai ales în actuala conjunctură, ca poliţiştii să-şi facă treaba sau să plece acasă. Altfel, va fi vai şi amar şi de ei şi de noi.