Poiana-Rovinari, așezarea dispărută din cauza mineritului(XII)

Loading

Prezentăm documentele întocmite de Comisiunea de control a averii demnitarilor în 1941 în urma controlului făcut la moșia din Poiana-Rovinari a lui Gheorghe Tătărescu. ”Actul de expertizare și evaluare a investițiilor făcute între anii 1920-1937 pe proprietatea dlui Gh. Tătărescu, fost prim-ministru din comuna Poiana jud. Gorj” ne lămurește, pe baza informațiilor proprietarului, evoluția în timp a complexului făcut la Poiana după Primul Război Mondial.

Membrii echipei de control-inginerul Marin I. Berechet, arhitectul Richard Bordenache și judecătorul Ioan Popescu-ne-au lăsat un raport destul de amănunțit a averii lui Gheorghe Tătărescu pe care continuăm să îl prezentăm în cele ce urmează:

Casa de oaspeți ”Antonie Mogoș”

”A doua clădire importantă a proprietății este casa oaspeților denumită ”Casa Mogoș”, care este construită (1935) mai retras, în grădina delângă casa principal, după modelul casei cu același nume din expoziția Muzeului de Artă Națională Carol I din București. ”, se arăta în raportul menționat. Documentul  aprecia la 323 000 lei valoarea acestei construcții.

”Partea de sus a construcției, adică etajul care cuprinde apartamentul de locuit executat în lemn de stejar  după modelul original, și acoperișul de lemn de stejar după modelul original, și acoperișul de lemn cu învelitoarea de șiță, a fost cumpărată gata într-o expoziție din București și transportată la Poiana, unde a fost   remontată pe un soclu de zid și înzestrată cu unele lucrări interioare.

Planul construcției are în plus față de casa Mogoș originală, o scară de lemn de acces  la foișorul din fațadă, două camere în spre fațasa posterioară, o bae, o cabină de WC și o mica debara.

Deasemenea s-a executat în plus subsolul, în soclu casei, care cuprinde o pivniță(cramă)  cu intrare laterală direct de afară. Construcția  subsolului are 2,30 m., înălțime liberă interioară, iar a apartamentului 2,50 m. Zidăriile soclului sunt executate  din bolovani  cu mortar  de var gras și ciment , iar cele ale etajului din lemnărie la exterior data cu carbolineum și zidărie la interior.

Planșeul peste subsol a fost executat din beton armat; clădirea  măsoară la nivelul soclului circa 100 m.p.

Aspectul interior al apartamentului  este acela al unei locuințe în stil rustic, având pardoseală de stejar , tâmplărie de stejar, pereți simpli tencuiți și văruiți, sobe de teracotă smălțuită ( 4 buc. Câte una în fiecare camera), tavane cu grinzi de stejar aparente, instalație completă de bae și WC(camerile respective fiind pardosite cu mozaic, iar pereții îmbrăcați cu faianță pe 1000 m. înălțime) instalație completă  de lumină electrică etc. Mobilierul este de asemenea în stil rustic, confecționat din lemn de stejar  sculptat cu îmbrăcăminte de țesături românești, covoare oltenești, draperii la ferestre  brodate românește , lămpii de pământ ars smălțuit etc.

La exterior construcția lemnoasă reproduce cu fidelitate  modelul original al casei cu grinzile grele de stejar, stâlpii și balustradele cioplite în stejar la cerdac și foișor etc. Cerdacul și foișorul au pardoseală de ciment sclivisit.

Cât privește  pivnița de la subsol, pardosită cu lespezi de piatră din regiune , are păreții și tavanele boltite, tencuite și văruite simplu, mobilier rustic de cramă (mese, scaune și banchete de stejar), precum și vase de vin, budane, butoaie, damigene, plosci,  etc. care dau acestui interior aspectul caracteristic al vechilor pivnițe din regiunile vinicole ale Franței sau Germaniei”, se arată în documentul amintit.

Biserica ”Sfântul Gheorghe”

Se afla situată în grădina din spatele casei Tătărescu. Era vorba de o constructie veche de lemn  din secolul al XIX-lea renovată în anii 1923-1924. La acel moment s-a refăcut acoperișul de lemn cu învelitoarea de șiță și turla clopotniței  de lemn. În jurul bisericii s-a făcut un trotuar de bolovani. Lucrările erau evaluate  la 23 250 lei pentru momentul când s-au făcut.

”Deasemenea  mai târziu(1933) biserica a fost înzestrată cu instalație de lumină electrică și cu următoarele piese de mobilier:

Naos: două sfeșnice metalice, una masă simplă de brad, un pupitru evanghelier, 2 strane a câte 4 scaune de stejar  și 2 jilțuri, idem, o tâmplă de altar de stejar cu sculpturi și cioplituri țărănești , ornată cu icoane și porți pictate rustice, 3 candelabre de argint, 6 icoane pictate pe lemn , perdele brodate țărănești la ferestre, un candelabru central  (atârnat de tavan) de alamă cu brațe. ”, se arăta  în raport.

Accesul  către biserica familiei Tătărescu se făcea printr-o poartă acoperită, de mici dimensiuni, realizată din lemn de stejar ornamentată cu o sculptură. În partea superioară a porţii apare sculptat chiar anul construcţiei – 1846, dar şi simbolul solar, în plan central. (…) În partea de nord-vest se află o clopotniţă pe stâlpi de lemn, iar clopotul, realizat în Italia, poartă emblema Sfântului Gheorghe. „Biserica „Sf.Gheorghe” în satul Poiana a fost filială a parohiei Rovinari şi era aşezată pe un platou, în partea de vest a grădinii. Construită la începutul secolului al XIX-lea din lemn, biserica a fost folosită, din anul 1919, ca paraclis de către familia Tătărescu.

Alte elemente de inventar  erau:

Cavoul ”de lângă biserică este o constructie subterană de circa 3.00×4.00 m în plan, acoperită cu boltă și marcată la exterior printr-un postament simplu de piatră cu uși rustice de lemn de brad cioplit (execuție anul 1933). ”

Tot în grădina bisericii se mai aflau un chioșc ”belvedere” o clopotniță  și două porți de lemn.

Clopotnița ”constă dintr-un acoperiș de șiță pe 4 stâlpi de lemn, cu clopot de bronz și toacă”.

Chioșcul belvedere ”este o constructie  circulară (diametrul cca 3 m) de lemn cu acoperiș de șiță și o masă centrală  executată dintr-o rădăcină  de nuc cu bănci împrejur(1933).”

Poarta ”din spatele bisericii executată din lemn de brad și ramă sculptată de stejar cu 4 icoane rustice și acoperiș de șiță ”.

Se adăugau și alte obiective:

-Casa de locuit a administratorului

-Casa personalului cu bucătăriile, spălătoriile etc.

-Grajdul de vite

-Cuptorul de pâine

-Ghețăria

-Porumbarul sau pătulul

-Clădirea garajelor

La Poiana, familia Tătărescu a construit  un ansamblu architectural, Valoarea istorică a acestuia  este dată de personalitatea celor doi proprietari, Aretia şi Gheorghe Tătărescu. Au trecut pe la Poiana oameni politici şi de stat, personalităţi ale vieţii sociale ale vremii. Dintre aceştia reamintim pe  Carol al II-lea, regina Elena, regele Mihai, principesele Ileana şi Elisabeta, principele Nicolae, prinţul George Valentin Bibescu, soţia acestuia Martha Bibescu, Nicolae Titulescu, Ionel Brătianu, I.Gh.Duca, Nicolae Iorga și mulți alții.

În anii 2000-2002 Ansamblul  a fost strămutat la secţia de etnografie de la Curtişoara. Încheiem aici serialul maraton dedicat  localității Poiana-Rovinari!

Bibliografia:

  1. Mihai Pasere, Monografia Rovinarilor, 30 de ani de la înființarea orașului Rovinari (1981-2011), Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Tg-Jiu, 2011, (ediția I)
  2. Cornel Șomîcu, Gheorghe Tătărescu și ”pactul cu diavolul ” comunist, în VERTICAL, iulie 2011
  3.  „Verificarea averilor foștilor demnitari ai Statului român”, Revista economică, nr. 40-41, 12 octombrie 1940, p. 246