Localitatea Poiana-Rovinari se bucură în continuare de mare atenție din partea publicului, ne bazăm această afirmație pe interesul cititorilor pentru acest serial. În cele ce urmează vom prezenta un document inedit intitulat ”Raport de expertiză pentru evaluarea moșiei Poiana din comuna Rovinari, Jud. Gorj, proprietatea d-lui Gheorghe Tătărăscu, fost Prim Ministru”.
Documentul a fost întocmit la finele anului 1941, de către Comisia de Control a Averii Demnitarilor Stratului, în prezența fostului prim-ministru Gheorghe Tătărescu, acesta fiind retras la Poiana după ce la conducerea statului român ajunsese mareșalul Ioan Antonescu și reușise să scape de lichidarea fizică pusă la cale de legionari, în noiembrie 1940.
România a trecut prin momente dificile, inclusiv proprietățile de la Poiana având de suferit după cele două războaie mondiale. Se pare că familia Tătărescu a putut prelua Poiana după Primul Război Mondial tocmai datorită problemelor aduse de acesta. În ultimele zile de viață, în 1957, Gheorghe Tătărescu îi spunea fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes, o replică ce a rămas celebră:“Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”. Marele om politic cu origini gorjene avea dreptate, a slujit în democrație dar și sub trei dictaturi, în două din acestea fiind și protagonist.
La un pas de moarte
Puțin a lipsit ca Gheorghe Tătărescu să sfârșească tragic în toamna anului 1940, după venirea legionarilor la putere. Având o așa-numită justificare în represiunea îndreptată împotriva lor în timpul dictaturii regale, legionarii au comis o serie de crime politice în toamna anului 1940. Politicianul gorjean s-a aflat pe lista cu foștii înalți demnitari carliști care urmau să fie uciși. Acesta chiar a fost adus la sediul Prefecturii Poliției Capitalei, condusă de legionari, în ziua de 30 noiembrie 1940, în vederea lichidării fizice. A fost salvat de intervenția subsecretarului de Stat la Ministerul de Interne, Alexandru Rioșanu.
S-a retras la Poiana
Gheorghe Tătărescu s-a retras la conacul său de la Poiana-Gorj. Aici a redactat cunoscutul memoriu intitulat „Politica noastră externă” în anul 1943. Memoriul avea obiectiv politica externă a statului român desfășurată de la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial până la evacuarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord.
După 1989, Sanda Tătărescu-Negropontes evoca unul din ultimele momente petrecute de familia Tătărescu la Poiana: ”De Sfantul Gheorghe, in 1947, noi eram la Poiana, tata era amărât și s-a trezit cu Gheorghe Gheorghiu-Dej venit să-și sărbătorească onomastica alături de tata. Mama era foarte amărâtă și foarte reticentă, dar a fost o masă la care stăteau trei sărbătoriți: tata, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer. După ce au plecat, l-am văzut pe tata stând pe o bancă în parcul de la Poiana și întrebându-se: „Oare câți Iuda am stat azi la aceeași masă?”.
Averea la control
La 24 septembrie 1940, după instaurarea statului national-legionar, a fost publicat un decret-lege de formare a unei Comisiuni de control pentru verificarea averilor foștilor demnitari. De controlul acestei comisii nu a scăpat nici averea din Gorj a fostului demnitar. La 27 noiembrie 1941 a fost semnată de către președintele Comisiei de Control a Averii Demnitarilor Statului o delegație pentru membrii echipei de control: inginerul agronom consilier Marin Berechet din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, judecătorul Ion C.Popescu –delegatul Comisiei și arhitectul Richard Bordenache din Consiliul Technic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice. Vizita s-a consemnat la 4 decembrie 1941.
Reprezentanții statului au venit în Gorj și au mers la proprietate, unde îi aștepta chiar fostul prim-ministru. Localizarea proprietății era următoarea: ”Moșia Poiana se găsește situată pe valea Jiului la 14 km sud-vest de Tg-Jiu, pe șoseaua națională Filiași-Tg-Jiu. Este formată dintr-un corp principal de teren, conac, acarete și clădiri, cumpărate de dl. Gheorghe Tătărăscu dela d-na Paulina Carabotescu cu actul autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, sub. No. 12 494 din 23 iunie 1919 și din alte bucăți de teren comasate acestui corp prin cumpărături și schimburi făcute ulterior de dl. Gheorghe Tătărăscu.”
După analiza tuturor actelor și audierea proprietarului, s-a constatat că între 1919 și 1941 moșia Poiana a suferit mai multe modificări:
”În anul 1919, de minus 65 ha., suprafața de teren vândută sătenilor din Rovinari. Suprafața moșiei(119-65)=54 ha.
În anul 1935 , de plus 16 ha suprafața terenului cumpărat dela Daniel Bivolaru. Supr. Moșiei (54+16)=70 ha.
În anul 1937, de plus 4 ha. 1250 (3, 6250+0,5000) suprafața terenului cumpărat dela Ștefan Răcoceanu și Petru Răcoceanu și minus 3 ha 7843(1,8773+1,9070) diferența de suprafață dela schimburile de teren făcute cu săteni și donațiuni pentru locuri de casă. Suprafața moșiei (70+4,1250-3,7843)=70 ha.3407.
În anul 1938, de plus 3 ha 8534(0,2116+3+0,3818+0,2600), suprafața terenului cumpărat dela Constantin A. Nițescu, Nicolae Vâlcea, Ilinca Mihai și Dumitru Burlan, Suprafața moșiei=74 ha”.
În 1941, Gheorghe Tătărăscu își lucra proprietatea în regie proprie, cu excepția culturii de porumb, unde o face în dijmă cu sătenii, jumate-jumătate.
Proprietatea de la Poiana a lui Gheorghe Tătărescu era împărțită în:
-Teren arabil-30 ha 5000
-Islaz-6 ha
-Pădure gorun și salcâm-35 ha.
-Teren pentru conac, clădiri și drumuri-2 ha 6941
Raportul de expertiză arăta că, în 1941, terenul arabil era cultivat cu grâu-8 ha, porumb-6 ha 5000, ovăz-1 ha, cartofi-1 ha, fasole-1 ha, floarea soarelui-0 ha 5000, grădina de legume-1 ha, lucernă și plantații de nuci-8 ha, vie-1 ha 5000 și livadă de pomi fructiferi-2 ha.
Inventarul moșiei
Din documentul menționat aflăm că moșia Poiana avea, pe lângă clădiri, instalații și alte construcții, un inventar valoros:
”Mașini și instrumente agricole:
Un tractor ”Lanz Bulldog” de 25 c.p. cu plug corespunzător original Rud Sak, cu două brazde și rama de 4 brazde cu toate sculele și accesoriile uzuale, cumpărat în 1938 dela Uzinele Lanz.
Una treerătoare ”Hofherr-Schranz-Clayton-Shuttlevorth” cu toate accesoriile și curelele, cumpărată în 1938 de la ”Semănătoarea”;
Una mașină de cosit ”Cormick” și una greblă mecanică ”Cormick”, ambele cumpărate în 1938;
Cinci pluguri cu tracțiune animală R. Sack No și două prășitoare;
Un teasc mijlociu pentru vin și o sdrobitoare de struguri;
Cinci vermorele pentru stropit via; una mașină mică pentru curățat porumb;
Vite de muncă
Doi cai în vârstă de 7 ani.;
Vite de rentă
Șase vaci de lapte rasa ”Pinzgan”, în vârstă de 4-8 ani;
Două junci rasa ”Pinzgan”,în vârstă de 4-8 ani
Două scroafe de prăsilă ”Mangalița”
Stupi sistematici cu albine: 65 bucăți și 35 bucăți fără albine.
Vase de vin, în capacitate de 10 000 litri”
Averea din București
Gheorghe Tătărescu nu a fost un om sărac, a moștenit și a dobândit bunuri și proprietăți dar a făcut și numeroase acte de caritate. Lider liberal, Gheorghe Tătărescu (1886-1957) a fost de două ori prim-ministru al României, între anii 1934-1937 și 1939-1940. Se va regăsi în guvernul impus Regelui Mihai de către sovietici în 6 martie 1945 condus de dr. Petru Groza. A fost ministru al Afacerilor Străine, calitate din care a semnat Tratatul de Pace de la Paris din anul 1947. Așa cum am amintit anterior, Gheorghe Tătărescu a fost arestat în anul 1950 și eliberat în 1955, Gheorghe Tătărescu a murit în anul 1957, bolnav de tuberculoza contactată în închisoare.
Știam astăzi, din povestirile apropiaților sau analizând dovezile existente, că Gheorghe Tătărescu nu aprecia averea în mod deosebit. Atât în locuința de la București și în cea de la Poiana, camera lui era cea mai mică din casă. Știm că a avut două proprietăți, Cea de la Poiana și cea de la București, care nu impresionează prin dimensiuni.
Ca exemplu, imobilul Tătărescu, din Strada Polonă nr. 19 din București, a fost autorizat în anul 1935. La fațada Vilei Tătărescu apar elemente de factură neoromânească, cum ar fi tratarea portalurilor de intrare ale ușilor, intrarea în biroul lui Gheorghe Tătărescu, unde vedem un portic pe care-l regăsim la mănăstirile din Moldova. Apare o absidă ce îmbracă șemineul realizat de Milița Pătrașcu. Șemineul Miliței Pătrașcu are aceste elemente de neoromânesc. Cele mai frapante rămân detaliile, tratarea porticului de intrare și cele două coloane filiforme de pe fațada principală, tratate diferit. Este o surpriză, aceasta de a realiza fiecare coloană într-un mod diferit, dar păstrând acest aer neoromânesc.
Casa Tătărescu din București nu era o casă foarte mare. Este o casă relativ mică, dar în interior extraordinar de bine proporționată. Toată spațiile sunt foarte bine luminate, iar calitatea finisajelor este absolut excepțională. Feroneria ușilor este din alamă patinată cu motive ce amintesc de orfevrăria meșterilor medievali din Transilvania. Parchetul este din stejar masiv, cu esențe și culori diferite, ușile sunt tot din stejar masiv, superb desenate. Șemineul impecabil realizat de către Milița Pătrașcu, era într-un modernism cu elemente neoromânești. Și tot Milița Pătrașcu va realiza și ancadramentele ușilor. Este o casă construită cu o atenție la detalii ieșită din comun.
Parterul are o mare piesă centrală, hall-ul fiind livingul deschis către curtea din spate unde există o grădină frumoasă. Curtea din spate este gândită în stil peisager, cu diferențe de nivel ce urmăresc panta terenului, iar placările cu piatră naturală amintesc de curțile din Balcic. Este o amenajare peisageră a grădinii cu o expresivitate a unor ruine antice. O fântână decorativă, asamblată din mai multe piese vechi, susține acest concept. Sufrageria este destul de generoasă, frumos vitrată, cu două saloane mici de primire. Plafonul din salonul cel mare este decorat cu grinzi masive de lemn de tip “vigas”, tipice stilului mediteranean. Iar la etaj, dintr-un hall generos de nivel, se deschid patru dormitoare. Se respectă regula interbelicului în care fiecare membru al familiei avea camera sa. Ei fiind 4 în familie, cei doi frați, Tudor și Sanda, și părinții.(Va urma)
Bibliografia:
- Mihai Pasere, Monografia Rovinarilor, 30 de ani de la înființarea orașului Rovinari (1981-2011), Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Tg-Jiu, 2011, (ediția I)
- Cornel Șomîcu, Gheorghe Tătărescu și ”pactul cu diavolul ” comunist, în VERTICAL, iulie 2011
- „Verificarea averilor foștilor demnitari ai Statului român”, Revista economică, nr. 40-41, 12 octombrie 1940, p. 246
- B365 – Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
