În luna octombrie, mai mult ca în orice altă perioadă a anului, Gorjul și comemorează eroii de acum 99 de ani. Chiar dacă bătălia de la Podul Jiului este tratată ca un eveniment secundar, așa cum a și fost în planul confruntărilor militare ale momentului, a reprezentat o pagină de istorie pe care trebuie permanent să ne-o reamintim. Dacă reședința Gorjului nu ar fi fost apărată cu eroism de civilii orașului, mii de soldați români ar fi căzut prizonieri prin evoluția rapidă a frontului. Încercăm în mai multe numere să evocăm cele petrecute cu aproape un veac în urmă.
Documentele de arhivă și mărturiile contemporanilor acelor vremuri ne-au lăsat suficiente informații despre ce s-a întâmplat în toamna anului 1916 pe Valea Jiului. Astfel, trupele Puterilor Centrale nu au reușit la începutul toamnei lui 1916 să forțeze o trecere rapidă spre București și atunci au declanșat un atac masiv pe Valea Jiului. Diviziei 11 Infanterie i-a revenit sarcina să reziste atacului dar dușmanul era mult prea puternic, germanii trecând frontiera de pe Defileul Jiului foarte ușor și ajungând la nord de Târgu-Jiu. Românii nu au rămas datori, acum știm că replica din 14 octombrie s-a dovedit una foarte eficientă. Mai întâi a fost lupta locuitorilor orașului Târgu-Jiu, bătrâni, femei, copii, barbați nemobilizați pentru front, care, înarmați cu puști de vânătoare, sau cu arme luate de la răniți, au respins un detașament german ce încerca să treacă podul de peste Jiu. A urmat contraofensiva armatei române care a echilibrat lucrurile pentru o scurtă perioadă de timp.
În cursul lunii noiembrie 1916 inamicul, cu forte sporite, a declanșat cea de a doua bătălie a trecătorilor, atacând simultan pe mai multe direcții. Germanii și austro-ungarii au atacat cu 7 divizii pozițiile românești de pe Valea Jiului apărate de o singură divizie română. In ciuda diferenței considerabile dintre cele două dispozitive militare, românii s-au luptat cu dârzenie în fața orașului Târgu Jiu, dar au fost nevoiți să se retragă. Dușmanii au ocupat Craiova, au forțat Oltul și au început înaintarea spre București.
Eroii de pe Valea Jiului
Reținem că în luptele din Valea Jiului din octombrie 1916, printre cei ce și-au jertfit viața pentru apărarea patriei s-a aflat și generalul Ioan Dragalina, comandantul Armatei I-a române, rănit mortal în zona acțiunilor de luptă. Acesta preluase comanda de la generalul gorjean Ioan Culcer, cel care nu fusese ascultat de Marele Stat Major în privința strategiei de luptă. Vom reveni asupra celor doi bravi ofițeri în numerele viitoare. Faptele de arme ale ostașilor și ofițerilor români din toamna anului 1916 nu au rămas neremarcate de diriguitorii Armatei Române. Generalul Constantin Ispas ne-a pus la dispoziție o evidență a ofițerilor decorați cu Ordinul Militar ”MIHAI VITEAZUL” pentru faptele de arme în luptele de pe Valea Jiului:
General de brigadă loan A. Dragalina – Comandantul Armatei 1 Române – decorat în ziua de 14 octombrie 1916 prin înaltul Decret nr. 3027, pentru repetate acte de vitejie şi destoinicie în conducerea trupelor.
Lt. Mihăilescu I.Grigore din Regimentul 21 Artilerie -decorat la 3 noiembrie 1916 prin înaltul Decret nr. 3068 din 03.11.1916, pentru curajul şi devotamentul cu care a condus bateria în luptele din 1916 de la Petroşani şi Valea Jiului, distingându-se în special în zilele de 14,15 şi 16 octombrie 1916, în luptele de la Arsuri şi Schela unde, luând comanda unei companii de infanterie, cu o energie fără seamăn a reuşit să recucerească tunurile Regimentului 21 Artilerie, capturate de inamic. Formând din proprie iniţiativă o patrulă de 12 oameni şi plecând cu ea în urmărirea inamicului, a ajuns cel dintâi cu patrula pe poziţia unde tunurile fuseseră capturate, recuperându-le.
Slt. Pătrăşcoiu Nicolae din Regimentul 18 Infanterie Tudor Vladimirescu Gorj – decorat în ziua de 20.11.1916 prin înaltul Decret nr. 3106 din 20.11.1916.
A săvârşit în ziua de 14 octombrie 1916 una din cele mai strălucite fapte de eroism. Fiind însărcinat să respingă inamicul, a pornit la atac cu atâta vitejie şi elan, încât, deşi compania sa avea un efectiv redus, a spart frontul duşman, aruncând în dezordine infanteria şi artileria vrăjmaşe de pe Dealul Mare şi din satul Arsuri, pe care le-a ocupat. A pus stăpânire pe două baterii complete de obuziere calibrul 105 mm din Regimentul 21 Artilerie bavarez şi, cu ajutorul a doi tunari români, a deschis cu câteva obuziere focul asupra inamicului. După respingerea inamicului, a predat cele 8 obuziere cu chesoanele lor de muniţii şi cu un bogat material de război Regimentului 21 Artilerie român.
Cpt. Boerescu Pârvu – Statul Major al Armatei 1 – decorat în ziua de 10 martie 1917 prin înaltul Decret nr. 190 din 10 martie 1917, pentru vitejia, iniţiativa şi avântul cu care a condus la 5 septembrie 1916 lupta de la Polatişte, iar la 14 octombrie 1916 a condus succesiv trei linii de trăgători, prin focul de baraj al artileriei bavareze, în lupta de la Sâmbotin.
Lt. col. Truşculescu Mihail din Regimentul 26 Infanterie „Rovine” Craiova – decorat în ziua de 12.05.1917 prin înaltul Decret nr. 430 din 12.05.1917, pentru vitejia şi avântul cu care a luptat pe câmpul de onoare din Valea Jiului ș.a. (Va urma)
