La 11 ani de la marşul minerilor din Valea Jiului spre Bucureşti, oprit prin aşa-numita « pace de la Cozia » nimic nu pare să mai aducă aminte despre aceste evenimente. Liga Muncitorilor din România, moştenitoarea organizaţiei care a purtat numele lui Miron Cozma, s-a rezumat la un comunicat trimis presei. Dar să rememorăm ce s-a întâmplat acum 11 ani…
Ianuarie 1999 a fost o lună foarte grea pentru români, ţara a trecut pe lângă dezastru. Dacă minerii ar fi ajuns la Bucureşti probabil că istoria ultimilor ani s-ar fi scris altfel. Dacă anul trecut evenimentele au fost marcate cum se cuvine, acum nici măcar organizaţiile minerilor nu au dat importanţă evenimentului.
Amintiri dureroase
Aproximativ 15.000 de mineri de la Compania Naţională a Huilei din Valea Jiului au protestat la data de 4 ianuarie 1999 pentru a obţine mărirea salariilor şi renunţarea la programul de închidere a minelor nerentabile. A fost un dialog al surzilor care a grăbit plecarea minerilor spre Bucureşti. Între 19-23 ianuarie 1999 minerii au străbătut Defileul Jiului şi traseul spre Vâlcea până la Costeşti.
Au existat mai multe confruntări cu jandarmii, forţele de ordine acoperindu-se de ridicol pe Valea Jiului, la Sadu şi la Costeşti. Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, a declarat că a demisionat încă din seara zilei de 19 ianuarie 1999, cînd minerii au trecut de barajele forţelor de ordine din Defileul Jiului
La 23 ianuarie 1999 s-a semnat celebra « pace de la Cozia » care nu a fost respectată niciodată iar cei doi semnatari principali au dispărut din prim-planul vieţii politice şi economice, Radu Vasile a fost schimbat de preşedintele Emil Constantinescu iar Miron Cozma arestat pentru circa 10 de puşcărie. Nici Miron Cozma nu şi-a mai adus în acest an aminte de evenimente. Constantin Creţan, preşedintele Ligii Muncitorilor din România şi conducătorul minerilor din Gorj care au participat la evenimente, îşi aminteşte : « Pot să vă spun că am participat la evenimente cu mâna goală dar prin zonele prin care am trecut am beneficiat de sprijinul oamenilor. În procesele care ni le-au intentat autorităţile s-au spus foarte multe neadevăruri. Toate amintirile mele le-am strâns într-o carte pe care vreau să o văd cât mai repede în librării ».
Constantin Seceleanu
