Oameni…

aura-stoenescuÎn viață întâlnim diverși oameni… Cu unii dintre ei colaborăm, construim, ne putem baza pe vorbele lor, putem să le cerem sprijinul la nevoie, sfatul, părerea sinceră, iar dacă noi suntem la fel ca ei, totul va fi bine. Din păcate astfel de oameni sunt puțini și trebuie să ne simțim norocoși dacă-i întâlnim în viață, iar dacă-i întâlnim trebuie să avem grijă să fim la fel ca ei, dacă vrem să ne rămână alături, indiferent de proiectul în care lucrăm împreună. Iar rezultatele vor fi pe măsură.
Dar oamenii despre care scriam mai sus sunt rari. Cel mai des întâlnim în viață oameni care mint, trag chiulul, încearcă să ne prostească, să ne înșele, jignesc, fură, bat, sau chiar omoară. Iar numărul acestora, din a doua categorie, pare să crească pe zi ce trece. Sau, poate mi se pare mie. Poate pentru că am avut o zi proastă, în care am avut de-a face cu câțiva dintre aceștia din urmă.
În general, încerc să mă feresc să am de-a face cu oamenii răi, ca să dau un nume acestei categorii. Din păcate, însă, pe toți îi carcacterizează ipocrizia cameleonică, dacă-mi permiteți să inventez o expresie. În momentul în care se apropie de tine, se străduiesc să pară oameni buni, se transformă ca prin minune, pentru a-ți câștiga încrederea, ca tu să lași garda jos, iar ei să poată lovi. Din fericire pentru mine, am început, însă, „să-i miros” și nu numai că nu mă las înșelată de transformarea lor, pentru a lăsa garda jos, ci chiar am grijă să-i prind la colț și să-i pedepsesc pentru încercarea de a mă ataca.
Așadar, oamenii răi, nu vă mai pierdeți timpul încercând să-mi faceți rău, spre binele vostru. S-ar putea să vă coste scump…