O zi petrecută în cariera Roşiuţa: viaţă de miner

Loading

Nimeni nu poate să evalueze munca unui om, decât dacă stă, măc ar o zi, lângă el, dacă nu chiar să pună mâna, ca să vadă ce înseamnă. Aşa s-a născut reportajul nostru, chiar dacă am mers în Cariera Roşiuţa doar în vizită, fără să fim puşi la muncă, să ni se lipească mâinile pe fiare, din cauza gerului, pe timp de iarnă, sau să ni se jupoaie pielea de pe ele din cauza temperaturilor de peste 60 de grade la care ajung, pe timp de vară, metalul şi banda da cauciuc din care sunt făcute utilajele.

Cariera Roşiuţa mai are 30-40 de ani de viaţă
Cariera Roşiuţa mai are 30-40 de ani de viaţă

Prima oprire am făcut-o la „Belvedere”… E vorba, de fapt, de o ironie a minerilor din Roşiuţa, care asimilează această denumire de vacanţă punctului din care poţi avea o imagine panoramică a carierei. Nu ne-am mulţumit, însă, să privim de la distanţă, ci ne-am hotărât să intrăm în măruntaiele ei, pentru a simţi pe pielea noastră, măcar pentru câteva ore, ce înseamnă să suporţi condiţiile în care lucrează minerii de suprafaţă. Am stat de vorbă cu oamenii, care ne-au spus că avem noroc să fie o zi normală de lucru, fără temperaturi extreme şi fără avarii: „ar trebui să veniţi la -20 de grade, când crapă pietrele de frig, iar noi tragem de fiare. Dar tot e un avantaj, că nu e noroi. Când plouă şi avem avarii, ne tăvălim pe jos şi ne băgăm în noroi până la gât. Sau vara, când sunt 40 de grade afară şi trebuie să vulcanizăm la benzi, parcă iese foc din ele. Şi totuşi, noi ne urcăm pe ele, cu pantalonii de salopetă prevăzuţi cu genunchere şi tot ni se jupoaie pielea de pe genunchi.

Excavatoristul conduce "uriaşul" cu mare dexteritate
Excavatoristul conduce "uriaşul" cu mare dexteritate

Omul care-nvârte rotorul
Cea  mai impresionantă imagine, într-o carieră, e modul cum imensul excavator cu rotor muşcă din malul de pământ, pentru a ajunge la aurul negru, aşa cum e numit cărbunele. Iar dacă tot am ajuns lângă el, n-am rezistat tentaţiei de a-l cunoaşte pe omul care pune în mişcare o asemenea maşinărie. Excavatoristul de servici, Ion Busuioc, a-nceput să zâmbească, atunci când a aflat că pentru noi munca lui pare o grozăvie: „e o muncă la fel ca oricare. Doar că trebuie foarte multă atenţie, pentru că sunt momente când banda se opreşte, dacă are loc o mică deviere. Atunci eu trebuie să opresc rotorul şi să anunţ dispecerul, ca să trimită mecanicul să facă reglajele necesare. Singura problemă sunt vibraţiile, care sunt destul de mari, atunci când înaintăm în frotul de cărbune. La steril, e mai bine…”

Drepturi reduse
Minerii din carieră lucrează sub cerul liber, fie iarnă fie vară, dar, potrivit noii legislaţii, condiţiile climaterice nu mai reprezintă unul dintre criteriile de stabilire a grupei de muncă. De asemenea, vârsta de pensionare e diferită de cea a minerilor din subteran, iar prin pierderea grupei a doua de muncă, mulţi dintre angajaţii carierelor vor ieşi la pensie la fel ca orice salariat. Nelu Roşca, secretar general al Sindicatului Liber Cariera Roşiuţa spune, însă, că lucrurile nu vor rămâne aşa: „Începând cu anul 2000, o parte din angajaţii carierei au pierdut grupa a II-a de muncă, prin schimbarea legislaţiei. Aşa că, dacă nu facem nimic, vom ajunge să lucrăm în carieră pâmă la 65 de ani, ceea ce nu e posibil, la munca pe care o facem. Există, însă, o iniţiativă a deputatului Severus Militaru, cel care a plecat dintre noi în parlament, pentru reducerea vârstei de pensionare a angajaţilor din carieră la 55 de ani. Iar noi i-am pus la dispoziţie un film, realizat de colegii noştri, pentru ca parlamentarii să vadă în ce condiţii se lucrează într-o carieră de cărbune.” Cu filmul pregătit de mineri şi cu puterea sa de convingere, deputatul Militaru a obţinut aviz pozitiv în patru comisii parlamentare şi spune că sunt şanse foarte mari ca iniţiativa sa de modificare a legislaţiei să aibă sorţi de izbândă.

Condiţiile grele de lucru din carieră nu mai reprezintă un criteriu de stabilire a grupei de muncă
Condiţiile grele de lucru din carieră nu mai reprezintă un criteriu de stabilire a grupei de muncă

Perspective
Ceea ce e sigur, la ora actuală, e faptul că exploatările miniere de carieră din Bazinul carbonifer Motru mai asigură locuri de muncă pentru minerii din cariere, 30- 40 de ani de acum înainte, iar ţării… cât mai mult cărbune. În prezent, aici lucrează 2467 de angajaţi şi trebuie să dea, în 2010, o producţie de 5.400.000 de tone de cărbune. Cât despre perimetrul de licenţă, acesta are posibilităţi reale de extindere. Iar ca să revenim la Cariera Roşiuţa, prin care am umblat o zi întreagă, fără să reuşim să ajungem la toate punctele de lucru, aceasta are 7 excavatoare, cinci maşini de haldat şi 1200 de angajaţi.

Rămas bun!
Periplul nostru prin Cariera Roşiuţa s-a petrecut la 0 grade, când se îmbinau ninsoarea cu ploaia şi  iarna cu primăvara. Ne îmbrăcasem în salopetă să dăm bine la cameră şi ne luasem echipament de protecţie pentru că nu aveam permisiunea, altfel, să pătrundem în perimetrul ei. La plecare, am constatat, însă, că n-am reuşit, nici pe departe, să intrăm în pielea minerului, ci doar să îngheţăm de frig, să ne umplem de noroi şi… de respect pentru munca pe care o depune, ca ţara să aibă cărbune.

3 Comments on “O zi petrecută în cariera Roşiuţa: viaţă de miner”

  1. va rog daca aveti sau gasiti cumva numaru lui mustata ion va rog frumos sa mi-l dati pe email :frosty_my@yahoo.com sau pe numaru de telefon 0745493002 numele meu esti mazilu romeo va rog eu frumos din tot sufletu ion esti un fost coleg de munca care nu am mai vb de 24 de ani va rog eu muld …… multumesc

Comments are closed.