Am aflat cu stupoare că doamna prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, şi-a propus eliminarea ISTORIEI ca obiect de învăţământ la 65% dintre clasele a XII-a (liceele tehnologice) din România.
O asemenea decizie nu au îndrăznit să ia, la vremea respectivă, nici Ana Pauker, nici Iosif Chişinevschi, nici Leonte Răutu, deşi ”marele vecin de la răsărit” nu privea cu ochi buni istoria României. L-au delegat pe Mihai Roller să scrie manualul unic Istoria R.P.R., în care valorile naţionale erau diminuate, accentul fiind pus pe ”ajutorul” primit de români din partea Rusiei şi Uniunii Sovietice. Acel manual nu şi-a atins scopul, deoarece profesorii, în covârşitoarea lor majoritate, nu îl foloseau. Eu însumi, fiind elev la Liceul ”Petru Rareş” din Piatra Neamţ, am avut profesor de istorie pe Aurelian Rotundu, care preda după ştiinţa şi conştiinţa sa, inoculându-ne dragostea şi respectul faţă de trecutul poporului român. Ca profesorul Rotundu au fost, sunt convins, mii de dascăli de istorie.
A invoca în 2009 faptul că manualele de istorie sunt proaste, şi, în consecinţă, această disciplină trebuie eliminată din planul de învăţământ, înseamnă a dispreţui corpul profesoral, a-l considera incapabil să ţină lecţii proprii, ci doar să prezinte buchea manualelor (aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării).
Doamna Andronescu a revenit parţial la decizia sa, avansând ideea ca istoria să se predea alternativ cu geografia, adică o oră la două săptămâni. Aceasta înseamnă să distrugem două materii, fundamentale pentru educaţia tineretului. Oriunde în lume, istoria şi geografia sunt materii esenţiale, numai în România doamnei Andronescu ele trebuie eliminate sau măcar ciuntite.
Spre ştiinţa domniei sale, citez din recomandarea nr.1283/1996 privind istoria şi predarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei:
„Istoria constituie unul din mijloacele de reconstituire a trecutului şi de făurire a identităţii culturale. Ea reprezintă de asemenea, o cale de acces către experienţa şi bogăţia trecutului şi al altor culturi. Istoria este o disciplină interesantă în dezvoltarea unei concepţii critice cu privire la informaţia şi la imaginea controlată.
Istoria are de jucat un rol politic cheie în Europa zilelor noastre. Ea poate contribui la o mai bună înţelegere, toleranţă şi încredere între indivizii şi popoarele Europei sau poate deveni o forţă a diviziunii, violenţei şi intoleranţei.
Cunoaşterea istoriei este importantă pentru societatea civilă. Fără aceasta, individul este mai vulnerabil la manipularea politică sau de orice fel.
Adunarea recomandă Comitetului Miniştrilor să încurajeze învăţarea istoriei în Europa, formulând următoarele propuneri:
Cunoaşterea istoriei trebuie să fie o parte esenţială a educaţiei tinerilor. Predarea istoriei va trebui să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta şi a analiza informaţia de o manieră critică şi responsabilă, să recunoască complexitatea problemelor şi să aprecieze diversitatea culturală. Vor trebui identificate stereotipurile şi orice alte distorsiuni bazate pe prejudecăţi naţionale, rasiale, religioase şi altele”.
Aşadar, intenţia Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării de a elimina Istoria din şcoală este nu numai antinaţională, dar şi antieuropeană. Sper ca doamna ministru Andronescu să nu-şi lege numele de o asemenea decizie, care ar constitui o pată neagră în istoria învăţământului românesc.