Nepregătiți, dar cu o nevoie imensă de tehnologie

 3,158 total views

Perioada pe care o traversăm, dominată de pandemia de coronavirus, a pus în dificultate serioasă sistemele de învățământ din majoritatea țărilor europene. România nu a făcut excepție și, din păcate, se poate constata cu ochiul liber că elevii și profesorii din România nu sunt pregătiți să folosească pe scară largă tehnologia. Pe de altă parte, specialiștii se opun unui învățământ exclusiv online, cum ne spun autoritățile, deoarece majoritatea studiilor  indică rezultate foarte bune în cazul integrării tehnologiei în activitățile didactice. Prof. dr. Marius Buzera, directorul Colegiului Tehnic ”General Gheorghe Magheru”, a lansat de curând o lucrare adresată acestei tematici de mare actualitate.

Prezent pe calea undelor la emisiunea ”EDUcația” de la EMI TV, profesorul Marius Buzera a vorbit pe larg de toată această problematică care ne-a arătat că România și alte țări europene, ce să mai vorbim de alte continente, întâmpină dificultăți majore în digitalizarea educației. Așa cum reiese din lucrarea ”INSTRUMENTE DIGITALE PENTRU EDUCAȚIE”(Editura REVERS, Craiova, 2020), autori Marius Buzera și Iulia Luțaru-Gyongyi, problematica este mult mai complexă și nu se rezolvă doar cu achiziția de tablete, de exemplu, despre care vorbesc acum autoritățile.

În studiul  publicat recent, Marius Buzera vorbește despre reticiența cadrelor didactice de a implementa dispozitivele electronice  în procesul educațional. La aceasta au contribuit lipsa de viziune a factorilor de decizie care nu au încurajat folosirea acestor dispozitive, inclusiv printr-o legislație specifică, lipsa unor programe de formare specifice pentru profesori care să formeze competențe digitale dar și volumul mare de conținut al unor discipline.

Majoritatea studiilor indică rezultate foarte bune în cazul integrării tehnologiei în activitățile didactice. Unele studii   indică: creșterea oportunităților de interacțiune din sala de clasă, dar și din afara ei;creșterea interesului elevilor pentru lecții prin eliminarea rutinei și prin promovarea spontaneității; creșterea oportunităților pentru elevi de a lucra în echipă, de a colabora în realizarea de produse; oferă posibilități elevilor să fie mai creativi prin intermediul metodelor activ-participative. Mai mult, profesorii au libertatea de a proiecta teste de evaluare pe care le pot particulariza în raport cu nevoi și pot folosi tehnici de inteligență artificială pentru interpretarea rezultatelor.

Din păcate nu este deloc ușor, utilizarea tehnologiei aduce un număr mare de beneficii, însă deseori este dificil de implementat, datorită: varietății abordărilor pedagogice care pot fi utilizate și care depind de experiența profesorului; activitățile care pot avea loc în timpul unei lecții și care sunt specifice fiecărei discipline;infrastructurii IT; setului de aplicații digitale folosite.

Astfel, alegerea unei aplicații devine un proces complex în care profesorul trebuie să aibă în vedere toate aceste aspecte, dar și altele legate experiența elevilor și dispozitivele pe care acestea le dețin. Aici completează cartea ”INSTRUMENTE DIGITALE PENTRU EDUCAȚIE” lipsa de informație și de experiență a unor cadre didactice. Cei doi autori au o îndelungată experiență la catedră și în derularea unor proiecte de finanțare europeană de tip ”Erasmus” cu această tematică.

Nevoia de tehnologie

Autorii cărții  ”INSTRUMENTE DIGITALE PENTRU EDUCAȚIE”remarcă că lumea de azi este una conectată fară precedent la o mare diversitate de echipamente și aplicații software, în care, indiferent de momentul zilei și de locație trăim diverse experiențe digitale. Novoia de competențe digitale, dar și potențialul uriaș al acestor tehnologii în achiziționarea altor abilităti, a făcut ca școala să devină un actor  principal în formarea acestor competențe. Această perioadă a început odată cu introducerea și folosirea în școală a calculatoarelor, internetului, laptopurilor, tabletelor și a continuat cu integrarea în activitățile de predare/învățare/evaluare a e-readers PDA-urilor, a telefoanelor inteligente, precum și a aplicațiilor soft (broweser-e, unelte de dezvoltare multimedia, platforme de colaborare pentru valorificarea Elearning-ului, Mlearning-ului, aplicații de te tip social-media, etc). Proliferearea TIC(Tehnologia Informației și Comunicațiilor) în societate și creșterea gradului de pătrundere în școli a făcut posibilă și necesară schimbarea curricumului în acord cu noile tendinte. Acest lucru a fost susținut și de nevoia de a achiziționa noi competențe care nu puteau fi dobindite în curricumul tradițional.

Ca un paradox, abundența de echipamente digitale și performanțele de comunicare oferite de conexiuni la internet tot mai performante nu au adus o dezvoltare proporțională a competențelor digitale în rândul populației și al elevilor.

  În prezent, pentru a furniza în unvățământ de calitate tot mai multe școli implementează platforme E-learning și integrează M-learning și Sisteme de răspuns ale elevilor (studenților) ca măsuri complementare la învățământul tradițional de tip față în față. Tot în această direcție în școli sunt tot mai frecvente tablele inteligente și sisteme de realitate virtuală, iar tot mai multe instituții de învățământ își schimbă politicile educaționale, încurajând elevii să aducă și să folosească la ore propriile dispozitive digitale.