„Mugurașii Gorjului” la al doilea album

 61 total views

Cristina Olteanu: Fiecare copil din Grupul „Mugurașii Gorjului”, cu timpul, a devenit solist
Cristina Olteanu: Fiecare copil din Grupul „Mugurașii Gorjului”, cu timpul, a devenit solist

Grupul Vocal „Mugurașii Gorjului” de la Palatul Copiilor Târgu Jiu, condus de profesor Cristina Olteanu, a lansat al doilea album discografic, joi, 7 aprilie 2016, într-un frumos spectacol organizat de Palatul Copiilor Târgu Jiu. În continuare, vă prezentăm un interviu în exclusivitate cu inițiatoarea acestui proiect.
Reporter: A fost un spectacol de lansare foarte frumos. Ce ai simțit, pe scenă, când ai văzut cum, în afara prinților, care sunt spectatorii voștri permanenți, s-au strâns atât de mulți oameni să vă admire și să asculte cântecele voastre?
Cristina Olteanu: Am simțit … pe lângă emoție, o împlinire sufletească..mulțumire că am urcat pe o așa scenă mare niște ,,mogâldețe”” de copii. Au fost atât de admirați, în costumele lor populare, mândri de cântecele interpretate… mindri de munca lor. Am primit felicitări. Am dăruit cd-uri…a fost ..înălțător. Îmi doresc să mai fie asemenea momente… să mai cântăm oamenilor ce ne privesc si se minunează! Mulțumim presei și televiziunilor ce ne oferă ocazia să intrăm în casele oamenilor, noi, Mugurașii, cu cântecele noastre!
R.: „Mugurașii Gorjului” sunt un grup vocal. Am constatat, însă, că e un grup plin de soliști. Cum ai reușit să aduni atâția copii talentați la un loc?
Cristina Olteanu: Da, într-adevăr, fiecare copil din grup, cu timpul, a devenit solist, în decurs de câțiva ani unii, sau câteva luni alții. La început s-au asamblat într-un frumos grup vocal, mai apoi a intervenit competiția și, astfel, s-au detașat vocile individual.
R: Ai în grup mugurași de toate vârstele. Cei care sunt pe cale să „zboare din cuib” au venit de mici la Palatul Copiilor la cercul pe care o conduci?
C.O.: O, dar cu siguranță au mai fost din cei care ,, au zburat”” din cuib… iar ei vin la Palat la orice vâstă. Eu sunt cadru didactic de 6 ani la Palatul Copiilor Târgu Jiu și am avut copii care, odată ce au terminat liceul, au plecat, dar cu siguranță ne-au mai vizitat, în calitate de artiști.
R.: Fără să dăm nume (dacă vei considera), poți povesti care a fost cea mai impresionantă poveste, de-a lungul timpului, ce poate dovedi cum poate schimba viața unui copil integrarea în Grupul „Mugurașii Gorjului”?
C.O.: Impresionantă poveste… Fiecare copil, aproape, are povestea lui. În grup sunt copii care sunt sub ocrotirea bunicilor, pentru că părinții sunt plecați în străinătate, am copii cu părinți adoptive, sau pur și simplu, orfani. Integrându-se în colectivul de ,,mici interpreți” ei se împrietenesc, socializează, învață unii de la alții sau eu de la ei. De pildă, integrându-se în grup, o fetiță a învățat să …comunice..pur și simplu. Părintii mi-au spus că, prin această activitate, fetița lor a început să socializeze și că eu sunt un bun psiholog.
R.: Și acum, să dăm cele mai sonore nume (și distincțiile obținute) care au cunoscut succesul, mergând pe calea muzicii alături de Cristina Olteanu și „Mugurașii Gorjului”.
C.O.: Antonia Stoian, Mihai Ștefan, Luiza Ciudin, Roxana Stângă, Yasmine Polacek și vine din urmă, cu pași repezi, micuța Mădălina Anuța. Sunt foarte multe premii câștigate de „Mugurașii Gorjului”, cred că numărul lor a trecut de 200, de șase ani de când lucrăm împreună la Cercul de muzică populară.
R: Puțini știu, probabil, că tu predai și acordeon. Nu e deloc un instrument ușor, bănuiesc. Ar fi interesant, pentru cititorii noștri, să descrii cum funcționează.
C.O.: În primul rand, e un instrument puțin mai greu, mai ales pentru fete, pentru că trebuie susținut pe piept cu ajutorul unor curele. Apoi, bineînțeles că trebuie cunoscută claviatura, se poate exersa acest lucru și pe pian sau, mai modern, pe o orgă. Fiecare clapă a acordeonului funcționează prin apăsare cu degetele. În acel moment, o cantitate de aer ce se află în burduful acordeonului (acesta fiind plin cu aer prin tragere spre stânga) iese printr un orificiu ce este acoperit de o clemă. Această clemă duce spre clapa respectivă. E o tehnică destul de simplă, pe care am descoperit-o și eu, în momentul când am trântit ,,din greseală”, acordeonul fratelui meu, ca să văd cum funcționează.
R: Pe lângă muzica populară, te-am ascultat cântând muzică ușoară, foarte frumos. Ai o trupă, aveți programe frumoase, cu costume, coregrafie… Ce alte stiluri de muzică abordezi?
C.O.: Un artist este complet când îmbină talentul, harul, cu munca, cu prezența, cu stilul. De când mă știu, cânt tot ce-mi place: muzică populară, ușoară, romanțe, cântece de pahar, muzică de club, asta m-a menținut ,,pe piață” și m-a făcut prezentă la evenimentele frumoase din viața oamenilor. Merg cu trupa mea, Calssic, cu colegii mei, care mă respectă, pe care eu, la rându-mi, îi respect și încercăm, tot timpul, să fim serioși, perseverenți și să ne reinventăm. Robi, fiul meu, a preluat acest talent al meu și învață că, pe lângă ,,a canta” trebuie să știi să-ți ții trupa unită. Astfel, lucrurile ies frumoase și evenimentele reușite.