Lagărul de la Târgu Jiu, o fantomă interzisă

Loading

Mulţi cred că barăcile în care au funcţionat, ani la rând, depozitele de mobilă de pe centura municipiului Târgu Jiu, aparţin lagărului construit pentru adăpostirea refugiaţilor polonezi, în timpul celui de-al doilea război mondial şi care, ulterior, a fost folosit pentru internaţii politic, ce se opuneau regimului antonescian. Aşa cum scria, însă,  Baruţu Arghezi, al cărui tată, marele scriitor de origine gorjeană, Tudor Arghezi,  a fost şi el adus aici, clădirile lagărului au fost demolate, la câţiva ani după terminarea războiului.

Ceasul polonez, ultima urmă a Lagărului de la Târgu Jiu
Ceasul polonez, ultima urmă a Lagărului de la Târgu Jiu

Această confuzie a persistat ani la rând, apărând chiar în presă informaţii de acest gen, autorităţile fiind acuzate că nu au grijă de monumentele cu pricina. De fapt, singurul monument din acea vreme, care este şi înscris în lista oficială a monumentelor istorice este ceasul solar, construit de polonezii aflaţi în lagăr, în anul 1940. În rest, din cele aproape 60 de barăci de carton asfaltat care au fost construite, iniţial, pentru a adăpost peste 6000 de polonezi refugiaţi, în timpul Celui de- Al Doilea Război Mondial, nu mai există nimic. Potrivit scrierilor lui Baruţu Arghezi, acestea au fost rase de pe faţa pământului, imediat după război: „Am vizitat locul unde fusese Lagărul, la câțiva ani după război. Rămăsese, singură, cărarea ce o parcursesem, în toamna anului 1843… Un câmp gol cu iarbă sălbatecă. Se mai cunoşteau urmele dreptunghiulare de pământ ale unor cabane. Temelia Bisericii era doar o undă rămasă în iarbă. Locul Troiţei, sterp. Găuri ca de obuz dădeau pământului impresia unui mort ros de şobolani şi sfârtecat de vulturi. ..”

Confuzie
La mijloc este, de fapt o confuzie. Barăcile pe piloni dintre care mai există una, la ora actuală, au fost construite în anii 60-70, după cum ne-a declarat arhitectul Iulian Cămui, de comunişti, pentru a fi înfiinţat un muzeu al lagărului: „Din adevăratul lagăr de la Târgu Jiu nu mai există decât ceasul solar. Barăcile pe care le ştiţi şi care au funcţionat mult timp ca depozite de mobilă, au fost construite mult mai târziu, pentru muzeul lagărului. Ceauşescu, însă, nu a permis funcţionarea lui, pentru că el în lagăr a fost un fel de turnător, aşa că nu dorea să păstreze amintirea acestuia.” De altfel, primul care ne-a spus că din barăcile lagărului nu mai există nimic a fost directorul Muzeului Judeţean Gorj, Dumitru Hortopan. Informaţia a fost confirmată de rândurile scrise de Baruţu Arghezi şi de arhitectul Cămui. De asemenea, am obţinut imagini din lagăr, surprinse în desen în creion, probabil, de la Ion Cepoi, iar istoricul Gheorghe Gorun ne-a  acordat o informaţie foarte importantă: „Profesorul Grigore Haidău, care are o filiaţie legată de comandantul lagărului, Leoveanu, îşi aminteşte că era în 71 la Comitetul de Cultură şi era vorba că, la sărbătorirea a 50 de ani de comunism, se dorea un cadou pentru partid, acela de înfiinţare a muzeului lagărului. S-a construit, s-a lustruit, s-a aşezat totul şi, cred că nu mă-nşeală memoria, a venit Maurăr, cu câteva zile înainte de inaugurare şi a spus că nu se mai înfiinţează nici un muzeu, iar construcţiile făcute (adică barăcile de pe centură pe care le ştie toată lumea) să fie predate la gospodăria de partid. Asistăm la ceea ce noi, istoricii, numim dărâmarea statuilor. Ceauşescu, care a fost închis şi el la acest lagăr, dar considear un fel de ordonanţă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, care a fost cea mai importantă personalitate comunistă din lagăr, dorea să distrugă imaginea lui Dej şi să aşeze pe soclu statuia lui. De asta n-a vrut să fie înfiinţat muzeul lagărului.”

Ceauşescu, hoţul făcut erou
Potrivit istoricului Gheorghe Gorun, Nicolae Ceauşescu a devenit accidental comunist, agenţii siguranţei confundându-l cu altcineva, pentru că a furat nişte geamantane cu manifeste, în care credea că sunt valori: „Ceauşescu era băiat de prăvălie la Bucureşti şi, pentru că nu-i plăcea deloc munca, îşi pierdea timpul prin gară. Aşa a văzut nişte geamantane pe care le credea uitate de cineva, dar ele erau lăsate de doi comunişti şi trebuiau preluate de alţii. Aşa se făcea schimbul de gardă la transportul manifestelor, pentru a fi derutaţi agenţii Siguranţei, dar aceştia erau la pândă şi când l-au văzut pe Ceauşescu luând geamantanele au crezut că el era cel aşteptat şi l-au arestat, drept comunist.” Aşa a ajuns fostul dicator alături de Dej, probabil, cunoscându-se în temniţă.

Lagăr pentru internaţi politici
După plecarea polonezilor, care fuseseră adăpostiţi în Târgu Jiu câţiva ani, Polonia fiind desfiinţată ca stat în urma expansiunii nemţilor pe de o parte şi a ruşilor pe calaltă parte, mareşalul Ion Antonescu a populat lagărul cu oameni care se opuneau regimului, evrei, intelectuali rebeli, pe care voia să-i protejeze de furia nemţilor şi comunişti. Printre ei s-au aflat şi personalităţi ale ţării, unele pozitive, precum Tudor Arghezi, altele negative, precum Gheorghe Gheorghiu Dej, sau Nicolae Ceauşescu.
Când au ajuns la putere, comuniştii, care au trăit boiereşte în lagărul de la Târgu Jiu, au fost mult mai duri cu românii care s-au opus regimului lor. Oamenii vorbeau în şoaptă, când îndrăzneau să critice viaţa pe care o duceau, pentru că se temeau să nu fie „ascunşi”, cum se spunea pe atunci, închisorile din România comunistă fiind foarte dure cu revoltaţii.

Muzeul lagărului… la muzeu
Chiar dacă ideea înfiinţării unui muzeu al lagărului de la Târgu Jiu a eşuat, Muzeul Judeţean Gorj a realizat, în cadrul secţiei de istorie de la Târgu Jiu, un colţ destinat acestui moment din istoria Gorjului. Aici, pe lângă reconstituirea ideii de celulă, împrejmuire, sau pichetul unde păzeau soldaţii, vizitatorii pot vedea scrisori şi cărţi poştale, o cupă destinată unei competiţii sportive şi… ochelarii lui Tudor Arghezi, pe care-i purta în timp ce scria celebrele poezii pe care le-am citit cu toţii din cartea de română.