România va marca cu mult fast cei 100 de ani de la realizarea României Mari. În dorința de a sublinia marea realizare a tuturor românilor, riscăm să trecem prea ușor peste momentele de jertfă din vremea aceea. Mai mult, nu se mai amintesc aproape deloc momentele dificile prin care a trecut țara și dinastia pentru realizarea visului de veacuri al României Mari. Începem astăzi un serial care se dorește să completeze, la nivelul publicului larg, informațiile despre lunile ce au precedat marile eveniment dar și anii de după eveniment, la fel de importanți. La începutul anului 1917, pe un ger cumplit, 
România era umilită și exploatată necruțător în zona ocupată și cu puține speranțe în zona liberă unde pe lângă suprapopulare exista și prezența agresivă a unui milion de ruși.
Arhivele gorjene păstrează un exemplar din lucrarea ”Atrocități germane” semnată de N. Jac. Constantinescu, prim-președinte al Tribunalului Gorj. Apărută în 1919 la Tipografia artistică ”Lumina”-Frații Niculescu, broșura dezvăluie lucrurilr reprobabile făptuite de autoritățile germane pe teritoriul Gorjului ocupat. Autorul subliniază chiar în deschiderea lucrării că: ”Parcurgând o mare parte a județului în calitate de președinte al comisiunei de cercetare a abuzurilor săvârșite de inamic în teritoriul ocupat, am putut vedea urmele lăsate în județ de această administrațiune. Asasinate, ordonate sau săvârșite în acces de furie, jafuri, incendii din răzbunare individuală sau după ordin, atentate, distrugeri de avuturi, pângăriri de biserici, umilirea și jignirea instituțiilor noastre și câte atâtea încălcări ale dreptului ginților, au putut fi consemnate după constatări oficiale, în memoriul astfel întocmit de pe care-l dăm publicităței, sigur că va fi cetit cu interes de oricare român”.
Jefuirea comercianților de către ocupanți
N. Jac Constantinescu constata în 1919 că ”flăcările au mistuit casele locuitorilor, mai ales acolo unde vreunul din acești locuitori, puneau cea mai mică împotrivire oricărei cereri a lor”. Astfel, ”orașul Târgu-Jiu fiind cel dintâi în calea dușmanului care a intrat în județ la 1 Noiembrie 1916, a fost unul dintre cele mai încercate orașe. (…)Astfel Comisiunea de anchetă a constatat numai la comerciantul Matei Dănăricu pagube cari se ridică aproximativ la suma de lei 701 349 bani 76, după declarația sa.
Toate mărfurile sale au fost ridicate cu camioanele germane și duse în Austria și Germania. Magazinul M. Dănăricu avea un local vast: numai camerele de locuit erau în număr de 14 și la acestea se adaugă un mare număr de magazii, pivniță, depozite în curte, toate încărcate de mărfuri de tot felul ca: ferărie, coloniale, cherestea, băuturi, sticlărie și altele. Băuturilor li s-a dat drumul, după ce n-au mai putut lua.”
Situația s-a repetat și în cazul altor comercianți. Aflăm din socumentul citat că ”Dela comerciantul Ion D. Ghibu, Str Tudor Vladimirescu No 20 s-au luat toate mărfurile ce se găseau în prăvălie, evaluate aproximativ la 128 000 lei împreună cu toată gospodăria casei. De menționat este faptul că după ce acest comerciant care se află refugiat cu familia în Moldova a fost ruinat în modul arătat mai sus, germanii n-au găsit că aceasta este suficient și ca culme a batjocurii, camera care servea drept salon de primire al comerciantului Ion Ghibu, au transformat-o în latrină. În mijlocul tavanului de la etaj, practicaseră o spărtură din care spărtură se serveau ca latrină având scaunul în salon; latrina veche a caselor a fost astupată de germani, bătând scânduri în scaun.(…)
Jefuirea cetățenilor
Într-un fragment intitulat ”Jafuri și prădăciuni”, N. Jac Constantinescu scria: ”Diferiți locuitori din oraș au fost jefuiți de puținul lor avut, de către trupele germane și austro-ungare în trecerea lor prin oraș și mai la urmă în timpul ocupațiunei, cu ocaziunea cantonărei trupelor.
Mai toți acești locuitori au fost bătuți.
Imobilul D-nei Săftica V. Popescu din str. Tudor Vladimirescu a fost întrebuințat ca oficiu poștal și cantonament pentru ofițerii germani. La întoarcerea din refugiu a proprietarei, casa și dependințele le-a găsit devastate și ruinate, iar mobila și întreaga gospodărie a casei luată. Trăsuri de lux, toate de cauciuc, hamuri, argintărie și alte obiecte, au fost ridicate fără vre-o plată.”
Umilirea gorjenilor
Au existat nenumărate fapte, gesturi, decizii și hotărâri ale ocupantului care au umilit locuitorii Gorjului și au stârnit revolta. Una din probleme a fost legată de ”salutul obligatoriu”: ”În primele luni de ocupațiune întreaga populațiune a orașului Târgu-Jiu a fost supusă umilinții salutului obligator. Sancțiunea pentru cei care nu se supuneau, fie intenționat, fie din greșală, era cravașarea pe loc, înjurierea și câte odată închisoarea”.
O altă situație de-a dreptul revoltătoare ne-o relevă același document: ”Primarul C. Bălănescu împreună cu alți 10 fruntași comercianți, precum: Matei Dănăricu, C.M. dănăricu, Gh. Nicolaescu, Vasile Roșca, N. D. Miloșescu și alții erau puși de germani, ca garanți a unei cantități mari de fân depozitată pe platoul Obreja de lângă cazarmă. Ofițerii germani obicinuiau a se distra pe socoteala acestor persoane în modul următor: la eșirea dela Cazino, de obicei după masa de seară, dădeau alarma că s-a aprins fânul de la depozit spre a face haz de graba, cu care acești garanți alergau spre platou pentru a lua măsuri.”(Va urma)
