Zilele care urmează, se împlinesc 130 de ani de la naşterea lui Dumitru Brezulescu, omul care a ales locul şi a construit primele cinci cabane acolo unde acum există staţiunea Rânca. Deşi a murit la vârsta de 36 de ani, este omul care a înfiinţat cea mai mare bancă populară din România, „Gilortul”, a înfiinţat în Novaciul natal şcoală, bibliotecă, gatere şi a dat burse tinerilor dornici să înveţe.
Născut la 20 septembrie 1879 la Hirişeşti, Dumitru Brezulescu, fiul învăţătorului Dumitru Brezulescu, a avut o copilărie zbuciumată, rămânând orfan de tată în 1884, la doar 4 ani.
Rămas în grija mamei sale Ioana şi a tutorelui Gheorghe Preoteşescu, urmează şcoala primară în comuna natală şi în toamna anului 1893 se înscrie la Gimnaziul real din Tg-Jiu, pe care îl absolvă în 1897. După absolvire, este admis, în urma unui examen, la Liceul “Traian” din Turnu Severin, unde va obţin,e datorită ambiţiei şi seriozităţii dovedite, premiul întâi.
Dumitru Brezulescu s-a remarcat prin talentul oratoric. Astfel, la 10 mai 1900, a susţinut la Ateneul Român din Bucureşti conferinţa intitulată „Privire generală asupra istoriei României”. Referindu-se la aceasta, ziarul „Drapelul” din 13 mai 1900 relata că la finalul conferinţei „publicul electrizat a izbucnit în urale nesfârşite şi multe inimi au bătut înfiorate de focul patriotismului ce izvora din cuvintele sale inspirate”.
De asemenea, tânărul Dumitru Brezulescu a întreprins cercetări arheologice şi etnografice şi i-a însoţit în cursul cercetărilor pe profesorii universitari Carol Redlich de la Universitatea din Brno, Ludovic Mrazek de la Universitatea din Bucureşti şi Franz Toula de la Înalta Şcoală Tehnică din Viena.
Doctorand la Sorbona
La finalizarea studiilor liceale se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, absolvind-o după trei ani şi jumătate, în 1905, cu lucrarea de licenţă intitulată „Contribuţiuni la studiul proprietăţii în devălmăşie a munţilor noştri”, pentru care a obţinut „magna cum laudae”.
Realizând o recenzie a lucrării lui Dumitru Brezulescu în „Semănătorul”, Nicolae Iorga o aprecia ca „(…) un strigăt de alarmă…al unui tânăr iubitor de ţară şi de ţărani”.
După absolvirea facultăţii de drept la Bucureşti, timp de doi ani, tânărul gorjean îşi pregăteşte doctoratul la Sorbona, în capitala Franţei.
O viaţă dedicată dezvoltării
Odată finalizate studiile universitare se întoarce în Gorj, unde se înscrie în corpul de avocaţi de pe lângă Tribunalul Judeţean Gorj. În această calitate, i-a asistat pe ţărani în procese cu marii proprietari funciari, de cele mai multe ori fără să perceapă onorariu.
De altfel, întreaga viaţă Dumitru Brezulescu a pledat pentru dezvoltarea economică a Gorjului şi pentru creşterea nivelului cultural al locuitorilor.
Înfiinţează banca populară „Gilortul”
În ianuarie 1902, în chiar ziua de Bobotează, ţine un discurs în faţa consătenilor pledând pentru înfiinţarea unei bânci populare. La numai o săptămână, la 13 ianuarie 1902, lua fiinţă banca populară „Gilortul” din Novaci, având 26 de membri şi un capital de 72 de lei. Urmare a eforturilor inţiatorului, în aprilie 1908, banca avea 1612 membri, devenind în timp una dintre cele mai bogate bănci populare din ţară.
În anii 1905-1907, banca populară „Gilortul”, aflată sub conducerea lui Dumitru Brezulescu, achziţionează în proporţie de 75% moşia Vlădoianu din Novaci. După achiziţionarea întregii moşii, în 1908, Dumitru Brezulescu iniţiază împroprietărirea ţăranilor novăceni, în special a celor din satul Ungureni, format din păstori veniţi din Transilvania.
Banca „Gilortul” achiziţionează şi instalează două joagăre sistematice şi două circulare pentru prelucrarea şi valorificarea masei lemnoase din zona Novaci. Datorită sprijinului financiar oferit de către bancă oierilor novăceni au fost achiziţionate oi din rase superioare. Prin încheierea unor contracte cu o firmă din Bremen, s-a asigurat desfacerea pentru lână.
Concomitent cu înfiinţarea băncii populare „Gilortul”, Dumitru Brezulescu a înfiinţat şi o bibliotecă, ce deţinea în 1913 peste 2000 de volume. Din fondurile băncii au fost acordate burse pentru tinerii dornici de a-şi continua studiile, precum viitorii educatori: I. D. Giurgiulan, Ion Z. Ciorogariu şi Serghie Leuştean.
Deputat în Parlamentul României
Începând din 1912 şi până în 1916, Dumitru Brezulescu a fost ales deputat la colegiul al III- lea electoral, ca reprezentant al PNL.
În 1913 s-a căsătorit la Bucureşti cu Lucia Burcă, sora mai mică a soţiei lui Nicolae Titulescu, căsătorie în urma căreia s-a născut fiica sa Maria Ivona, care însă, din păcate, rămâne orfană de tată la 12 iulie 1916 când Dumitru Brezulescu încetează din viaţă în urma unei septicemii la vârsta de 36 de ani.
Înmormântat în Novaciul natal, Dumitru Brezulescu lasă în urma sa o serie de proiecte pentru dezvoltarea acelor locuri. Astfel, cu fondurile băncii populare au fost construite în Novaci: şcoala primară, spitalul, biserica şi un nou sediu al băncii „Gilortul”, cuprinzând un hotel şi un restaurant.
După 1930, cu fondurile băncii populare „Gilortul” sunt construite la Rânca, pe locul ales de Dumitru Brezulescu, încă din primii ani de activitate a băncii, cinci mici cabane, nucleul viitoarei staţiuni turistice.
În 1936, la comemorarea a 20 de ani de la moartea lui Dumitru Brezulescu, la Novaci a fost dezvelită o statuie de bronz a ctitorului Novaciului modern, operă a sculptorului Ion Jalea.
