Este evident pentru tot mai mulți dintre noi că adevărata problemă a României nu este una strict economică, existând totuși câteva pârghii care ar trebui să o facă viabilă. Am înregistrat de curând o nouă creștere economică, aceasta oferind așadar speranțe că situația poate fi redresată. Lipsesc însă soluțiile pe termen lung. Luăm în calcul până și ajutorul din partea Fondului Monetar Internaţional şi Uniunii Europene, după spusele analiştilor internaţionali, aceştia uitând să precizeze însă că tot noi suportăm împrumutul și dobânzile F.M.I. Problema este în continuare, deși s-au făcut pași importanți în rezolvarea acesteia, la clasa politică, la actualul guvern, cu un premier care pare că știe ce vrea, dar cu miniștri fără experiența în domeniile de care răspund și relația acestuia cu un preşedinte care „nejucător” fiind vorbește mai puțin și nu interes personal și pare ancorat tot mai puțin în relația cu cei care l-au susținut ș.
Să nu uităm, chiar dacă încă nu se pun în practică, există şi un set de măsuri şi programe pentru reforma sistemului fiscal, condiţie impusă de instituţiile internaţionale, doar că nu se aplică eficient, tot din rațiuni politice. La acest capitol, guvernul Tudose pare să lucreze, fiind ca și uitate experimentele cu loteria bonurilor fiscale, a bacșișului impozitat și atestatul de producător pentru leurdă, urzici și alte verdețuri.
După ce premierul Mihai Tudose a susţinut la instalarea în funcţie, că printre priorităţile sale se numără simplificarea legislaţiei, absorbţia fondurilor europene şi dezvoltarea de noi capacităţi industriale prin exploatarea de resurse minerale, din ultima analiză economică a României aflăm şi că industria a avut o creştere spectaculoasă în ultima perioadă şi aceasta va rămâne unul dintre principalele motoare de creştere ale PIB-ului, datorită calificării forţei de muncă şi costurilor reduse cu producţia. Sigur, în discuţie intervine şi amplasarea strategică a ţării noastre.
Este drept! Nu curge nici lapte şi nici miere în România anului 2017, deşi Uniunea Europeană ne-a primit de ceva timp cu braţele deschise. Pentru a gratina complet tortul fondant, să mai spunem că reprezentanţii U.E. se declară chiar mulţumiţi: „Avem aşteptări bune pentru că România va pune în practică angajamentele asumate”. România și-a asumat angajamentele, dar românii? Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este, într-adevăr, a şaptea ţară din Uniunea Europeană şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlini însă niciodată. Adevărul este că, de 27 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele. Şi aici ar putea să rămână pentru foarte mult timp.
