Gorjeanul care a rămas în istoria lumii (III)

 138 total views

Ne aflăm din punct de vedere istoric în plină sărbătoare Brâncuși, s-a născut la 19 februarie 1876 în Hobița Gorjului și a decedat la 16 martie 1957 la Paris. Unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, cu opere care se vând și astăzi cu zeci de milioane de dolari, Constantin Brâncuși este foarte cunoscut în toată lumea. Săptămânalul „Vertical”, prin intermediul parteneriatului pe care îl are cu specialiștii Serviciului Județean Gorj al Arhivelor Naționale, a încercat deseori să vină cu informații despre familia marelui sculptor sau despre soarta operelor de la Târgu-Jiu ale marelui sculptor.

Poarta Sărutului face parte din acel triptic inegalabil lăsat de Brâncuși la Târgu-Jiu
Poarta Sărutului face parte din acel triptic inegalabil lăsat de Brâncuși la Târgu-Jiu

Constantin Brâncuși obișnuia să spună că “Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”. După aproape opt decenii de la ridicarea minunilor de la Târgu-Jiu, turiștii și conjudețenii săi continuă să trăiască această bucurie a artei sublime. Operele brâncușiene de la Târgu-Jiu au fost definitivate în anii 1937-1938, o parte sub directa îndrumare a sculptorului, alta după planurile lui Brâncuși. Reținem că marele artist nu va mai reveni în țară după 1938 pentru că a urmat războiul și apoi regimul comunist.

O altă interpretare

Una dintre interpretările date operelor lui Brâncuși de la Târgu-Jiu este aceea că „Masa Tăcerii” ilustrează „Cina cea de Taină”, în care cei 12 Apostoli se află în jurul lui Iisus. Cele 12 scaune din jurul mesei sunt Apostolii, iar Masa îl reprezintă pe însuşi Iisus.
„Poarta Sărutului” este, de fapt, „Monumentul Întregirii Neamului”, în care „Sărutul” reprezintă „Unirea”. „Aleea Scaunelor” reprezintă parcurgerea unei anumite etape a vieţii şi soarta fiecăruia. „Coloana fără Sfârşit” reprezintă urcuşul şi coborâşul vieţii, dar şi înălţarea la cer a sufletelor eroilor.

Despre „Masa Tăcerii”

„Masa Tăcerii” a fost lucrată în piatră, calcar de Banpotoc, şi reprezintă simbolic masa de dinaintea bătăliei la care urmau să participe ostaşii români. Scaunele din jurul mesei sunt în formă de clepsidră, care măsoară simbolic timpul, şi sunt în număr de 12, amintind de numărul apostolilor.
Masa reprezintă şi un simbol al reunirii familiei şi al meditaţiei, dorinţa lui Brâncuşi fiind ca lucrarea sa să determine renaşterea acestui vechi obicei străbun. Interesant că prima versiune a operei a fost făcută din piatră de Gura Văii și amplasată în preajma Jiului în toamna anului 1937, după defrișarea Aleii care unea Poarta și Masa.
Doar că lui Brâncuși nu i-a mai plăcut această versiune a operei în vara anului următor, de aici comanda pentru două lespezi rotunde de piatră de Banpotoc de 2,15 și 1,75 diametru.

Despre „Poarta Sărutului”

Poarta Sărutului reprezintă simbolic trecerea spre o altă viaţă. Numită de sculptor uneori „Templul sărutului”, a fost realizată manual de Brâncuşi, ajutat de câţiva cioplitori. Este din piatră de Banpotoc (527x658x184cm). Se ştie din mărturii orale că amplasamentul ei a fost schimbat de două ori înainte de a se stabili locul pe care s-a ridicat. Astfel, se prevăzuse inițial ca această operă să coincidă cu intrarea în grădina publică. Constantin Brâncuși va hotărî exact și amplasamentul și o sculptează în iunie-iulie 1938.
Stâlpii „Coloanei sărutului” prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi, iar arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori „Sărutul”din Montparnasse, sugerând o horă.
Constantin Brâncuşi îi mărturisea artistei Malvina Hoffman : „La început am săpat în piatră grupul celor două făpturi înlănţuite…, în urmă, după lung timp m-a purtat gândul spre chipul unei porţi prin care să se poată trece dincolo. Acum am intenţia, să dezvolt siluetele în motivul de deasupra porţii”.
Referindu-se la această sculptură, Mircea Eliade spunea: „Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viaţa omului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viaţă, în viaţa reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, şi pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai puţin, să vegheze alte naşteri, alte nunţi, alte morţi”.
Desigur, cei interesați de subiect pot găsi nenumărate mărturii, scrise sau filmate, marele sculptor și opera sa nepieritoare au stârnit atenția. Cunoaștem astăzi faptul că autoritățile comuniste au încercat să pună jos Coloana și nu au reușit iar timp de mai mulți ani aceeași operă a fost dată jos pentru restaurare, din fericire momente depășite cu succes.