Toată lumea îl cunoaște drept un reper al istoriografiei gorjene și naționale din ultimele decenii, publicul larg l-a putut urmări ca realizator sau invitat a numeroase emisiuni de radio și televiziune, o parte importantă din trecutul Gorjului a ajuns la noi prin intermediul domniei sale, cărturarul acum gorjean Gheorghe Nichifor nu își uită originile. Pentru că istoricul Gheorghe Nichifor, căruia gorjenii pe drept cuvânt i-au încredințat mandatul de vicepreședinte al Consiliului Județean Gorj, scrie și de Salcia natală din județul Prahova.
Pe lângă cartea ”Biserica din inima noastră(File din istoria Parohiei Salcia, din județul Prahova)”, și alte lucrări care vor urma despre meleagurile natale, Gheorghe Nichifor surprinde pe cei apropiați cu dorul și emoția amintirilor natale. Biserica Salcia a făcut parte din devenirea celor doi frați Nichifor-Gheorghe și Costel-și a rămas în mintea și inima lor. Tot acolo s-a întâmplat și, cititorii pot să găsească imagini cu asta, căsătoria cu gorjeanca, doamna profesoară Dorina Nichifor, celei care îi datorăm printre altele și stabilirea în Gorj.
Aflăm astfel din această carte că Biserica Salcia e construită pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza ca o continuare la alt lăcaș de cult mai vechi. A slujit o comunitate relativ mică care avea circa 100 locuitori în 1814, 412 persoane în 1838 și ceva peste dublu în prezent. Cartea surprinde printr-o documentare impresionantă care are în vedere istoricul bisericii și slujitorii ei, eroii și alte lucruri relevante pe acest subiect. Un moment important, biserica a fost pictată de gorjeanul Iosif Keber (1879-1989) în 1924, atunci când s-a născut la data de 6 iulie 1924 în satul Salcia, județul Prahova, fiul său Adrian.
Încheiem acest semnal editorial cu o notație a autorului: ” Noi, aici, în micuța noastră localitate, suntem puțini, dar să nu uităm nici o clipă de marea cultură românească, original în tinda bisericilor, unde copiii buchiseau primele litere, fiind educați, în spiritual Sfintei Scripturi, și al tradiției populare românești. Iată de ce, satul și biserica sunt cele mai frumoase, cum iarăși, pentru fiecare în parte, propria mama nu are asemănare”.
