Redresarea economiei se poate face într-un singur mod: guvernul să împrumute bani de la Fondul Monetar Internaţional şi dacă se poate din mai multe locuri. Deocamdată, ne rezumăm la FMI. Cu o singură condiţie: ca împrumuturile ce urmează a fi făcute să fie în totalitate monitorizate, ca să nu se mai repete eşcul visteriei goale. Acest împrumut se va face pe răpunderea guvernatorului Băcii Naţionale a României. Nu e o glumă, vedem cu toţii unde s-a ajuns. Este nevoie de acest împrumut pentru a putea fi onorate plăţile ce urmează a fi făcute pentru:creşterea pensiilor mici, mărirea alocaţiilor copiilor, pentru asistenţa socială, pentru cercetare, sănătate şi învăţământ. Acest împrumut trebuie făcut pentru ca cei săraci să nu fie aduşi la disperare: prin taxe, impozit, scumpirea alimentelor, scumpirea utilităţilor, diponibilizarea locurilor de muncă, lipsa medicamentelor, reducerea personalului, mai ales din învăţământ şi sănătate. Ştim cu toţii în ce constă eşecul visteriei goale: în delimitarea României în două părţi, un sfert şi trei sferturi. Sfertul reprezintă conturile celor care au avut acces la visteria care dădea pe dinafară. Iar cele trei sferturi reprezintă sărăcia societăţii româneşti. Toată lumea aşteaptă soluţii. Cea mai bună soluţie ar fi atragerea investitorilor străini în agricultură. Am avea cea mai bună agricultură din Europa. Avem cea mai bună forma de relief. Dealuri pentru pomi fructiferi şi viţă de vie. Câmpie pentru cereale. Şi terenuri agricole pentru sere Investitorii străini să fie atraşi pe baza unui acord care constă în export de calitate: fructe, vin, legume, cereale, etc. Şi un început ar fi prin producerea de dulciuri naturale, sucuri naturale, soia, etc. Tot ce înseamnă natural. Toate acestea înseamnă mână de lucru. Adică, crearea de locuri de muncă. Ceea ce înseamnă acoperirea împrumutului şi umplerea visteriei prin forţe proprii. Cei care ar trebui să rezolve problema crizei se lamentează pe toate posturile de televiziune şi uite aşa trece anul 2009, ca şi ultimii 20.