Despre economia care funcționează pe datorie

Loading

ANDREI-POPETEÎn urmă cu cinci ani, credeam noi, România semna acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, pentru că lipseau acei specialişti în domeniul economiei de care era nevoie, iar pentru cămătarii de la F.M.I. a fost floare la ureche să convingă de necesitatea unui împrumut.
Nu ştim sigur dacă astăzi aceşti specialişti au apărut, o certitudine fiind însă datoria pe care ţara noastră a contabilizat-o atunci şi pe care încercăm să o acoperim. Aceasta măcar la nivel declarativ, pentru că în continuare, economia românească nu produce nimic. Doar consumăm. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească nu este capabilă să devină funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România nu este, deocamdată, funcţional.
Fie că ne place sau nu, România continuă să funcţioneze pe datorie. „Și ce?” par să își spună chiar actualii specialiști de la economie sau finanțe, cei care, dacă ne-am declara eurosceptici, nu fac altceva decât să aplice planurile economice impuse de Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internaţional, fără a ține cont de interesele naționale.
„Avem nevoie de o reluare a creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre”. Așa sună discursul celor care sunt în măsură să decidă soarta economică a României, doar că nu prea avem însă multe surse financiare la dispoziţie pentru a finanţa o creştere economică sustenabilă, exceptând fondurile europene, unde evoluţia în ultimii ani a fost dezamăgitoare. Sigur, pentru toate acestea e  nevoie de specialişti în Executiv, nu doar în analiză, pentru a aplica tratamentelor corespunzătoare structurii economice a României, despre care ne place să credem că încă poate fi redresată.
Inutil cei în măsură să gestioneze problema financiară a României aduc precizări „lămuritoare”, știind foarte bine că în teorie, lucrurile par atât de simple. „Soluţiile viabile vor fi rezultatul dialogului cu patronatele, sindicatele, mediul academic şi specialiştii în domeniu”, susţin specialiștii noștri şi aproape că i-am crede pe cuvânt, dacă nu am ştii că între teorie și practică în România primează alte interese.