Este o metodă de diagnosticare modernă prin ultrasunete care sunt reflectate de diferite structuri din organism.
Ecografia asigură o foarte bună evaluare a stării de sănătate a organelor interne în care nu se afla aer (rinichi, ficat, ovare, prostată, inimă, splină, vezica urinară şi altele). De asemenea, această tehnică permite vizualizarea fătului. Ecografia este folosită şi în imagenia intervenţională pentru a dirija gesturile puncţiei sau biopsiei. Ea poate ghida explorarea chirurgicală, mai ales pe cea a leziunilor creierului sau a măduvei spinării. Datorită proprietăţii ei de a nu vătăma şi a calităţii sale, ecografia este adesea întâia examinare practicată pentru stabilirea unui diagnostic.
Avem două metode de practicare a ecografiei: unidimensională sau bidimensională. Prima metodă indică, printr-un traseu, structurile întâlnite de către fasciculul de ultrasunete în lungimea unei linii drepte. A doua metodă dă imagini în două dimensiuni(ecotomografie).
O sondă este pusă pe piele sau este introdusă într-o cavitate naturală. Sonda este dotată cu un emiţător de ultrasunete care traversează organele dar sunt reflectate atunci când întâlnesc o variaţie a densităţii ţesuturilor. Există şi sonde miniaturizate care pot fi introduse prin catetirism in vase, permiţând efectuarea ecografiei intravasculară. Sondele sunt şi emiţătoare şi receptoare de ultrasunete. Există diverse tipuri de sonde, ele funcţionând pe frecvenţe diferite, în funcţie de organele investigate.
Ultrasunetele se propaga bine in mediile lichide şi nu sunt reflectate de acestea. Ele sunt oprite de oase şi aer. Din acest motiv, ecografia nu este deloc indicată în examinarea creierului, plămânilor, intestinelor şi oaselor.
Cu ajutorul ultrasunetelor reflectate, calculatorul construieşte imagini care pot fi vizualizate sau fotografiate. Medicul radiolog interpretează clişeele comparând diverse planuri.
Pentru ecografiile efectuate din exterior, zona este în prealabil unsă cu un gel pentru a uşura transmiterea ultrasunetelor. Medicul aplică sonda şi o deplasează observând organele studiate pe ecranul de control. El poate da imediat rezultatul ecografiei.
În situaţia examinării vezicii urinare, apare necesitatea ingerării unei cantităţi mai mari de apă pentru a umple vezica. Alte ecografi trebuiesc făcute pe nemâncate sau cu înghiţirea unui preparat destinat reducerii cantităţii de gaze intestinale.
Examenul durează între 10 şi 20 de minute şi este nedureros. Nu există vreun efect secundar cunoscut.
Mihai Vîlceanu,
Colegiul National “Ecaterina Teodoroiu”