De la 1 noiembrie 2010, peste un milion şi jumătate dintre elevii României ar fi trebuit să primească câte un măr zilnic. Deşi programul are finanţare europeană, multe din primăriile de pe la noi nu s-au arătat interesate să le dea mere propriilor copii. Ideea ar fi că nu suntem în stare, încă odată, să valorificăm finanţările europene sau paraîndărătul nu tentează pe cei cu putere de decizie.
Pentru acest an avem 13 405 814 euro, din care 9 659 220 de euro sunt fonduri alocate de UE. Românii nu par să înţeleagă că menirea finanţărilor europene este aceea de a ajuta producătorii agricoli să se dezvolte. Ai noştri nu par să realizeze acest lucru. Şi să nu uităm, UE a pus la dispoziţia ţărilor membre 90 de milioane de euro atât pentru încurajarea consumului de fructe şi legume. Şi să nu uităm că e vorba de o afacere super tare. Specialiştii au estimat că un măr costă 0,3 lei iar un kg va costa undeva spre 3 lei. Mai mult decât dublu faţă de ce vând producătorii în prezent, doar că licitaţiile vor fi câştigate tot de firmele străine.
Chiar dacă am demolat plantaţiile construite pe vremea lui Ceauşescu , românii ar avea o producţie suficientă să acopere necesităţile şi să facă chiar un profit frumuşel. Doar că licitaţiile de până acum s-au făcut în anumite condiţii care au ajutat doar firmele străine. De ce nu am avea şi noi o strategie ca să dăm elevilor de gimnaziu mere româneşti aşa cum fac grecii pentru elevii greci, de exemplu? Cea mai mare anomalie este că firmele care aduc ”Cornul şi laptele” aduc şi merele dar le preferă pe cele din import că sunt mai ieftine şi mai uşor de procurat. Cum rămâne cu încurajarea producţiei autohtone?
Dacă nu ne trezim, şi s-au mai văzut cazuri, vom rata definitiv şi această oportunitate. Vorba aceea, Dumnezeu îţi dă dar nu îţi bagă şi în sac! Avem finanţarea, avem contribuţia proprie, e timpul să băgăm şi în sac!
