Sâmbătă, 5 mai 2012, la Biblioteca Judeţeană “Christian Tell” din Târgu-Jiu s-a lansat volumul DE LA “PIATRA DE HOTAR” DIN NEOLITIC LA “PIATRA DE HOTAR” A LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI DUPĂ… de Dumitru Dănău. Lucrarea a fost primită elogios de cei prezenţi, cele mai interesante capitole fiind următoarele: Mesajul simbolic al “Pietrei de hotar” a lui Brâncuşi, “Piatra de hotar”, Jurământul şi Blestemul, “Piatra de hotar” a lui Constantin Brâncuşi, piatră unghiulară între utilitar şi transcendent ş.a.
Scriitorul Dumitru Dănău a recidivat de curând cu o nouă carte memorabilă, o lucrare dedicată deopotrivă lui Constantin Brâncuși și existenței naționale a românilor. Căci, după cum spunea chiar scriitorul, cartea se dorește ”să fie un răspuns la provocatoarea intitulare de către Constantin Brâncuși a ultimei sale lucrări columnare ”Piatra de hotar” care, de fapt, este stâlpul sintetizator al ”Sărutului”, dar evident în altă grilă epistemologică.(…) Prin Constantin Brâncuși, banala ”piatră de hotar” eliberată de sensul primar, propriu, prin dezamăgire semantică, este mutată de pe Pământ în Cerul unor semnificații cu o axiologie aparte”.
Despre origini, tradiții și moșteniri
Fără îndoială, una dintre cele mai incitante cărți ale lui Dumitru Dănău este cea lansată la finele săptămânii trecute, intitulată cumva neconvențional DE LA “PIATRA DE HOTAR” DIN NEOLITIC LA “PIATRA DE HOTAR” A LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI ŞI DUPĂ…. Pe lângă exercițiul intelectual la care obligă cititorul, firesc am zice în cazul unui asemenea demers editorial, reținem fantastica îngemănare dintre filosofie, artă, literatură, creație etc. Avem în față o îmbinare perfectă a trecutului cu prezentul, al mitului cu istoria și al informației științifice cu muzele. Până și tema cărții a fost pusă în versuri în ”Mesajul real al unei pietre de hotar”: ”Piatra de hotar” rămâne/ peste secole semn clar/Cetluit și în cutume/Este sacru/milenar…”.
Despre această carte s-au exprimat mai mulți exegeți, reținem însă o poveste a vieți, o ”piatră de hotar” prezentată cu acest prilej cu mare talent și har de scriitorul Ion Căpruciu. Iată teoria ”începuturilor” lui Dumitru Dănău văzută de Ion Căpruciu: ” Am fost şi eu odată un copil pe care îl săruta Jaleşul când se arunca în gol, de pe salcă, în braţele râului. Iar când venea mama să mă ia acasă nu ştiam în ce parte să fug, spre Brădiceni, spre Târgu Jiu sau spre mine însumi. Dar cum aş fi putut să aleg altceva când, pe vremea aceea, din toate părţile se arăta câte o fată frumoasă, desculţă pe rouă… Dar a venit vremea când fugeam toţi de acasă… Astfel, Domnul Dumitru Dănău a plecat pe jos la Bucureşti şi nu i-a fost plecarea în zadar. A fugit îmbrăcat doar în Limba Română, ascultând cum creşte iarba şi cum înfloresc florile înaintea lui. Restul au fost nişte întâmplări prin care Domnul Dumitru Dănău a trecut cu „trupul greu de timp” mirându-se, dar numai când avea vreme de câte „sperietori de ciori” stăteau fie în drumul lui, fie pe margini. Pentru Lupii Sfântului Andrei avea puşca moştenită de la bunicul său mereu încărcată. Şi mereu, pe la fiecare răscruci, amintirile de pe când trecea peste Jaleş la Brădiceni şi cum se întorcea până seara ca nu cumva să se privească singur cum umblă după urmele lui. Cât a mers şi încă merge şi acum, poezia şi florile răsar mereu înainte şi în urma lui, dovedindu-se că este „un trecător care va deveni cu vremea stea sau noroi”. Noi credem că o stea care se va privi mereu în Jaleş şi va dăinui, precum albul zăpezilor de pretutindeni. Astăzi, cu prilejul lansării, venind încoace, am refăcut pe jos, drumul nostru spre Târgu Jiu, de acum 50 de ani. ”
Nu ne rămâne decât să vă facem o călduroasă invitație la lectură!
