Timp de aproape jumătate de secol, România a avut drept sărbătoare națională ziua de 23 August. Deși autoritățile comuniste au dorit să serbeze întoarcerea armelor împotriva Germaniei Hitleriste în anii războiului (23 august 1944), ironia sorții ne-a făcut să marcăm în toată această perioadă nedreptul pact Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) care ne-a răpit Basarabia, Bucovina și Ținutul Heței, teritorii care nici acum nu s-au întors acasă. Ziua de 23 august este una foarte controversată, legat de ambele evenimente, nu întâmplător aceasta alunecând în anonimat după 1989.
Istoria noastră este plină de momente controversate, evenimente care au afectat pe români și țara lor. 23 August este însă poate cea mai neagră zi, la distanță de 5 ani ea aruncându-ne definitiv sub stăpânire sovietică. Dacă înțelegerea germano-sovietică din 1939 ne-a răpit o serie de teritorii-Basarabia, Bucovina, Herța-în 1944 ne-am predat fără condiții în mâinile sovieticilor care au instaurat în România regimul comunist. Există o întreagă istoriografie care îi reproșează regelui Mihai I arestarea mareșalului Ioan Antonescu deși, după cum s-a dovedit, nu aveam practic nici o șansă de scăpare.
Pactul care a rupt pe români de frații lor
Germania nazistă şi Uniunea Sovietică au încheiat, la 23 august 1939, Pactul de „neagresiune”, intrat în istoria universală sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov. Prevederile protocolului adiţional (anexele secrete) stabileau destinele ţărilor baltice (Estonia, Lituania şi Letonia), Finlandei, Poloniei şi României.
Potrivit înţelegerilor de la Moscova, Uniunea Sovietică a sfârtecat România. Prin notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940, guvernul Uniunii Sovietice a răpit din trupul României, teritoriile Basarabiei, Bucovinei de nord şi Ţinutul Herţei (44.500 km2 şi o populaţie de 3,2 milioane locuitori din Basarabia, respectiv 6.000 km2 şi o populaţie de 500.000 de locuitori din Bucovina de nord). Rupturile teritoriale au continuat prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, când Ungaria horthystă, ajutată de Germania hitleristă, Italia fascistă şi Uniunea Sovietică, ne-a ciuntit 44.492 km2 şi o populaţie de 2.667.000 locuitori, majoritatea români. Prin tratatul din 7 septembrie 1940, de la Craiova, Bulgaria a încorporat judeţele Durostor şi Caliacra, care formau Cadrilaterul, cu o suprafaţă totală de 6.921 km şi aproximativ 410.000 locuitori.
armatei României (1933-1934).
De partea Națiunilor Unite
La 23 august 1944, în fața iminentei prăbușiri a frontului româno-german din România, regele Mihai I a decis arestarea șefului statului roman-mareșalul Ioan Antonescu-și întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. Lovitura a fost atât de teribilă pentru Adolf Hitler încât acesta a pierdut un teritoriu imens, pierderea României grăbind sfârșitul războiului cu o perioadă între șase luni și un an. Amatorismul noii conduceri a României a fost mai mult decât evident, în lipsa unui armistițiu recunoscut, sovieticii ne-au tratat în continuare ca dușmani și sute de mii de români au plătit cu mulți ani de lagăr decizia din 23 august 1944. Juridic vorbind, dacă putem vorbi de lege în marile decizii politice ale istoriei, regele Mihai a dat o lovitură de stat. Mai târziu s-a aflat că România era oricum condamnată, fusese abandonată în totalitate în mâna rușilor de către Națiunile Unite.
Noi documente despre 23 august 1944
Recent, pe site-ul CNSAS, au fost publicate documente importante privind schimbarea regimului politic și a poziționării internaționale a României în august 1944 (17 volume, peste 6000 de file).
Documentele evocă toate personajele importante implicate în actul de la 23 august şi adaugă elemente relevante pentru cunoaşterea unui moment fundamental al istoriei contemporane a României. Documentele publicate de CNSAS sunt destinate cercetătorilor, profesorilor, studenţilor, dar şi publicului larg interesat de istoria complicată a României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi de comunismul românesc la începuturile sale. Aceste documente nu au fost accesibile publicului până în present.
În acest dosar au fost adunate actele clasate la „arhiva specială” – Problema „23 august”, în anul 1964, din ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne din vremea aceea, Vasile Negrea.
Cele mai important şi cuprinzător document este scris în închisoare de Ioan Mocsonyi-Stârcea (1909-1991). Textul dactilografiat al textului lui Mocsonyi-Stârcea se găseşte în întregime în volumele I-VI ale dosarului P 10933.
Volumele VII-X conţin textul olograf al acestor scrieri memorialistice (1.358 pagini), semnate pe fiecare pagină de autor şi încheiate, după cum reiese din notiţa de la finalul acestora, „vineri, 23.XI.1962”. De reţinut că la cinci zile de la predarea manuscrisului a fost eliberat din închisoare (27.XI.1962).
