Despre începuturile mineritului în județul Gorj(II)

 1,575 total views

Mineritul din Gorj a suferit amputări serioase în ultimii ani după ce timp de circa șapte decenii cărbunele a fost cea mai importantă resursă energetică a țării. Fiind vorba de mai multe generații, cei din prezent avem tendința să uităm dificultățile începuturilor.Vă propunem în cele ce urmează un serial jurnalistic marca ”Vertical” care ne va purta în următoarele săptămâni cu decemii în urmă la exploatările de cărbune  de la Cariera de zi Rovinari sau minele Schela și Baia de Fier. Mulțumim specialiștilor Muzeului Județean ”Alexandru Ștefulescu” pentru suportul documentar acordat.

Începuturile mineritului din Gorj, la scară industrială, au fost deosebit de dificile. Valorificarea bogățiilor subsolului s-a făcut dintr-o necesitate stringentă pentru economia națională din acel moment. Doar că România din acel moment nu era nici pregătită și nici nu avea capacitatea tehnică pentru exploatarea cărbunelui.

Exploatare de subteran

V-am prezentat în numărul trecut al săptămânalului nostru decizia din 15 martie 1950 care a stat la baza începuturilor mineritului în Gorj. În baza respectivului document, se vor face cercetări la Albeni, pe valea pârâului Hârnea, în dealul Magheru la punctele Piscul cu Peri, Ursoaia și Cîrstoaia, apoi la Urdari în Valea Mânăstirii, la Schela și la Rovinari, în Valea lui Lazăr, Valea Rovinarilor și Valea lui Vulpe. Rezultatele au fost încurajatoare de vreme ce s-a hotărât deschiderea lucrărilor la Rovinari în Valea lui Lazăr.

Lucrurile se vor mișca cu repeziciune. La 22 martie 1950 încep primele lucrări. Peste doar câteva zile, la 27 martie 1950, se extrag din zăcământ primele tone de lignit din vremea ”democrației populare”. Pe 30 martie 1950 sunt livrate Întreprinderilor Comunale Tg-Jiu primele camioane cu cărbune.

În vara anului 1950 lucrările se extind cu repeziciune. Memoria documentelor a reținut că la 16 iulie începeau primele lucrări subterane-Galeria Est. Se va continua cu Galeria Nord la 1 noiembrie 1950, Galeria T3 în 1951, Galeria 36 la 1 septembrie 1953.

Reținem că în urma documentației depuse la Comitetul Geologic , lucrările de la Rovinari vor primi avizul nr. 1753 din februarie 1951. Se produc câteva modificări administrative, la 1 aprilie 1952,în baza ordinului Ministerului Gospodăriilor Comunale și Industriei Locale nr 94/24 036/V  din 22 martie 1952, Mina Rovinari  trecea de la Întreprinderea Combustibilului Gorj la Întreprinderea 9 Mai Tg-Jiu, iar la data  de 1 ianuarie 1953 Mina Rovinari  trecea de la Întreprinderea 9 Mai Tg-Jiu la Întreprinderea 30 Noiembrie Tg-Jiu.

Schimbările erau din ce în ce mai mari. Astfel, la 27 mai 1953, se propunea dezvoltarea zonei Rovinari prin deschiderea unui nou sector și prin trecerea la un nou sistem de exploatare, prin dezvelire. Acum se punea problema deschiderea unui nou sector minier în comuna Poiana, conform procesului verbal încheiat la 29 mai 1953 la Rovinari.

Începuturile mineritului de suprafață

În vara anului 1953, perimetrul noii exploatări miniere era creionat de inginerul Cristea Apostoleanu, trimisul Ministerului de resort. La 12 august 1953, cu avizul nr 1519, Comitetul Geologic avizează favorabil lucrările de cercetare a perimetrului propus de către 30 Noiembrie Tg-Jiu.

La începutul anului 1954, șantierul de la Poiana-”zona Lespezi” era vizitat de un grup de specialiști  condus de profesorul Bujor Almășan, adjunct al Ministrului Minelor, un  semn că autoritățile comuniste tratau cu multă atenție activitățile de la Rovinari. Acesta va și propune în urma vizitei, către Ministerul Minelor , extinderea lucrărilor de prospectare și crearea la Rovinari a unui centru carbonifer de mare capacitate.

În acest sens, Ministerul Minelor  trimitea în luna mai 1954 specialiști care să facă cercetări minuțioase în zonă, asupra lucrărilor efectuate dar și a celor preconizate pentru perioada ce urma. Se va solicita Comitetului Geologic executarea ”unei rețele de sondaje de mică adâncime” în perimetrul conturat.

Astfel, în vara anului 1954 se deplasa la Rovinari și începea activitatea în zona de luncă a Jiului, cuprinsă între localitățile Bălăcești și Strâmba de Jiu, o subunitate a ISEM București, dotată cu 5 sondeze autopurtate, o subunitate a T.F. Constanța și o alta ținând de E. M. Banatul.

Un document important

Un rol important în evoluția mineritului din Gorj l-a avut Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.2085/1954 privind transferarea unor exploatări carbonifere de la unele întreprinderi raionale industriale ale Sfaturilor Populare, la Ministerul Industriei Cărbunelui şi înfiinţarea unor întreprinderi carbonifere noi. Mai exact, începând cu 1 ianuarie 1955, se înființa în cadrul Direcției Generale a Cărbunelui Valea Jiului, Întreprinderea Carboniferă Rovinari, cu sediul în Comuna Rovinari, Raionul Târgu-Jiu, Regionala Craiova.(Va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *