Aproape de granițele României se petrec în aceste zile evenimente greu de înțeles de cetățeanul european al anului 2022. Federația Rusă, una din forțele militare ale Planetei, s-a împiedicat de ”buturuga mică”-Ucraina, o operațiune pregătită minuțios în laboratoare. Chiar dacă pentru cetățeanul de rând a fost o surpriză, războiul de acum a fost pregătit din 2014 de ambele forțe combatante. Putin și Zelensky ne oferă o piesă pregătită în laboratoare unde doar pierderile de vieți omenești și dramele refugiaților nu au putut fi regizate. Se confruntă un imperiu anacronic al secolului trecut, condus de un președinte care crede că are o misiune istorică, și o țară și un neam care își caută locul și drumul sub îndrumarea unui conducător proaspăt în politică.
Nu încape îndoiala că vorbim de o agresiune a Rusiei, una dintr-un lung șir, care nu se mai justifică în nici un fel în secolul XXI, mai ales în Europa. Din păcate, nu este nici prima și, probabil, nici ultima, dacă ne gândim la Irak, Afganistan sau Siria și la lucrurile reprobabile petrecute acolo. În Europa însă atrocitățile nu sunt tolerate și, mai devreme sau mai târziu, cei vinovați vor răspunde în fața unui tribunal internațional. Până atunci, înarmarea civililor poate fi o armă cu două tăișuri atât timp cât agresorul poate invoca acest lucru ca să nu respecte regulamentele internaționale în astfel de conflicte. Mercenarii care luptă pentru Ucraina și numărul lor impresionant constituie o dovadă că statul agresat e pregătit de luptă iar raportul de forțe ar putea fi altul decât cel prezentat în media.
În România și în alte țări NATO ar trebui să fim liniștiți că războiul nu ne poate atinge direct, garanțiile militare fiind impresionante. Dar românii au învățat în ultimii ani că în momentul cînd președintele țării și premierul asigură de ceva, realitatea să fie mult mai îngrijorătoare. Suntem graniță NATO iar Rusia este departe de a renunța la ostilități. Este foarte posibil ca presiunea internațională să devină atât de puternică asupra șefilor NATO încât să se intervină într-un fel sau altul în Ucraina, moment care ar însemna că trecem în linia I. Să sperăm că nu vom ajunge să trăim un asemenea moment dar mai e cineva sigur de ceva după cei doi ani de pandemie? Și mai este și pericolul nuclear, civil și militar, încă un motiv să se caute pacea și NU noi motive de război.
De la nivelul statului american la vârf aflăm ba că Putin e bolnav grav, ba că el stă ascuns în buncăr de frică ș.a. Se fac apeluri directe de lichidare a liderului rus. Sunt lucruri pe care le credeam posibile doar în filme. La cum stau lucrurile acum, pacea pare foarte îndepărtată. E firesc să ne întrebăm dacă cei care pot să oprească războiul nu au un targhet de timp și de victime care încă nu a fost atins? Pericolul celui de-al III-lea război mondial există iar politicienii nu par să facă eforturi destule să-l evite!
