O gorjeancă, pe nume Letiția Ghimiși, a renunțat la job-ul său de inginer chimist, pentru a înființa un atelier de ceramică, împreună cu fiul său. Acesta din urmă a obținut fonduri nerambursabile, printr-un program pentru studenți și rezultatele au început să apară. Firma produce, deja, diverse obiecte ce pot fi oferite drept cadou, dar organizează și ateliere pentru copii și adulți, în cadrul cărora participanții învață să modeleze și să picteze lutul. În interviul care urmează, oferit în exclusivitate pentru Vertical de protegonista acestei povești de succes, vom afla cum s-a ajuns aici și ce beneficii au cei care apelează la Atelierul de Ceramică Clay4all.
Reporter: De unde v-a venit ideea înființării, în Târgu Jiu, a unui atelier de ceramică?
Letiția Ghimiși: Ideea nu a fost a mea, ci a băiatului meu, Andrei, care este, de altfel, administratorul firmei. Mergând la o cafenea din București, i-au plăcut ceștile de cafea și și-a dorit să facă și el așa ceva. Oportunitatea a fost aceea că a participat la un concurs de proiecte pentru studenți, iar printre activitățile eligibile se aflau: vulcanizare, parcuri de distracție și altele, dar și ateliere de ceramică. A câștigat finanțarea și am început, împreună, activitatea.
R.: Dar cum v-a determinat fiul dumneavoastră să renunțați la ingineria chimică pentru atelierul de ceramică?
L.G.: Eu eram îndrăgostită de artă, muzee, istorie, iar prelucrarea lutului face parte din istoria poporului român. Aveam un pic de talent la desen și, în general, dacă mergeam undeva, mergeam la muzee și, de cele mai multe ori acolo rămâneam. Toate orașele pe care le-am vizitat, în tinerețile mele, nu pot spune că le-am vizitat cu adevărat. Am vizitat muzeele din orașele respective, pentru că asta-mi plăcea mie. Mai târziu, la maturitate, mi-am dat seama că trebuie să văd și viața orașului respectiv, dar, până la 40 de ani, mă îngropam în muzee. Asta făceam eu și soțul meu, când mergeam să vizităm un oraș. Așa că provocarea pe care mi-a făcut-o Andrei mi s-a potrivit „mănușă”, cum se spune, pentru că am putut combina cunoștințele din ingineria chimică cu dragostea mea pentru artă, istorie și obiecte de muzeu.
R.: Totuși, era un domeniu nou pentru dumneavoastră, am înțeles că înainte ați fost inginer în industria cauciucului. Cum a fost trecerea la ceramică?
L.G.: A fost o mare provocare. În luna mai, eu cu soțul meu ne-am dus la un atelier de ceramică în București. Mi-a plăcut cum arată glazurată o cană, mi-a plăcut că nu toate obiectele sunt la fel, că pot fi realizate unicate, spre deosebire de industrie, unde acest lucru nu este posibil. Ori, mie, totdeauna mi-a plăcut să fiu diferită de ceilalți, să ies din tipare. Așa am început, învățând. Fiul meu a fost promotorul, după care eu am propus extinderea ariei de activitate, să facem olărit, modelaj și pictură pe ceramică. Cu toate că zisesem că nu mai vreau să aud de producție, atelierul de ceramică e altceva, nu e ca în industrie, îmi place ce fac acum și-mi place că lucrez în firma fiului meu.
R.: Cum se derulează proiectul?
L.G.: Andrei a câștigat proiectul la 1 iulie și a început nebunia. Prima dată am căutat o casă, pentru că noi stăm la apartament și nu aveam cum să facem o activitate de asemenea anvergură în apartament. Am luat cu chirie, am mobilat-o, am luat materii prime. Acum avem atelierul aranjat, putem desfășura activități în el, chiar am desfășurat câteva ateliere cu copii și, deocamdată, încercăm să ne pliem pe piață. Am făcut câteva decorațiuni de Crăciun, acum vor urma celelate sărbători, ale primăverii. Pe de altă parte, am făcut materiale promoționale pentru firme, care fac unele cadouri la colaboratori. Am făcut suporturi de pixuri, care arată într-un mare fel. Ne-au venit și cuptoarele, or să vină glazuri și alte materiale, tot ceea ce e necesar ca să dai forma finală a vasului, culoarea. .. Îmi place ceramica pentru că e plină de culoare și, în același timp, pentru că nu știi totdeauna ce o să-ți iasă și atunci încerci să faci ceva și poate că îți iese mult mai bine decât ai proiectat tu.
R.: Cum vă împărțiți munca?
L.G.: Fiul meu se ocupă de partea de administrare a afacerii, iar eu de atelier. Avem angajați pentru producție, dar avem prevăzut în proiect și ateliere cu participanți din afară, pentru implicarea noastră în comunitate. Facem ateliere cu copii. Părinții se întreabă unde să-i ducă, pentru a-și dezvolta abilitățile. Mulți preferă, însă, ceva ușor. Plus de asta, am observat frica copiilor de a se murdări. În momentul în care lucrezi cu lutul pe roată, este foarte clar că te vei murdări pe mâini și chiar pe haine, dacă nu-ți pui un șorț. Când vin aici, sunt fericiți, este așa, ca o descătușare, pentru că la noi au voie să se murdărească. Îmi place când îi văd încântați, fie că și-au pictat un vas pe care l-au făcut prin modelaj, fie că-i lași să scoată de pe roată, cu acea sârmuliță și le pui castronașul, sau ce-și fac ei acolo, pe un suport, pentru că au făcut ceva cu mânuțele lor.
R.: Puteți primi la ateliere și adulți?
L.G.: Sigur că da. De exemplu, am avut o mămică cu doi copii. Copiii și-au văzut de treaba lor, au modelat, au pictat și mămica și-a văzut de treaba ei. A fost foarte încântată, pentru că a zis: „Uite, am putut să am un timp liber, în care am făcut ceva pentru mine și parcă nici nu am știut că-i am cu mine pe copii, deși ne aflam în aceeași încăpere. Copiii, în momentul în care au ajuns acolo, s-au canalizat pe ceea ce făceau ei și, bineînțeles, dacă aveau ceva de întrebat ne întrebau pe noi, nu pe mama, pentru că ea avea, la fel ca ei, rolul de învățăcel, nu de mamă.
R.: Deci pot veni familii cu copii. Cum vă pot contacta?
L.G.: Se poate veni cu familia, chiar pe site am pus opțiunea. Pot intra pe clay4all.ro și au acolo datele de contact. Oamenii pot să ne dea mesaj pe site, pot să ne și sune, pentru că există și numărul de telefon.
R.: Cum v-ați gândit să veniți în întâmpinarea publicului cu produsele dumneavoastră?
L.G.: Am prefera să lucrăm pe comandă, poate să avem și un magazin, pe viitor, dar deocamdată vom face contracte de consignație, cu magazine specializate, vom dori să colaborăm cu muzeul, cu Centrul Brâncuși. Chiar am făcut o solicitare către Visarta, care se ocupă de imaginea operelor lui Brâncuși de la Târgu Jiu. Eu chiar îmi doresc să facem suvenire Brâncuși pentru turiști. În orice oraș, ceea ce e reprezentativ, este reprodus pe căni, magneți și alte obiecte.
R.: Ce rezultate sunt așteptate în interacțiunea cu comunitatea?
L.G.: Atelierul își propune să aducă oameni atât mari cât și mici. Copilul poate fi educat de mic să-i placă frumosul. Adulții se pot relaxa. Produsele sunt unicat, noi le explicăm cum se lucrează, dar ei își pun amprenta lor creativă. Pot face un cadou unicat, realizat de ei. Putem filma, să se vadă că e produs de cel care oferă cadoul și chiar ne gândim să punem o etichetă care să spună că e făcut manual de el. Îi așteptăm pe toți cei care vor să aibă o astfel de experiență.
A consemnat Aura Stoenescu
