Cultura Verbicioara și locațiile sale (IV)

Loading

Cultura Verbicioara a fost definită în urma cercetărilor arheologice desfăşurate în localitatea eponimă în anii 1949 – 1951, 1955-1957 de un colectiv condus de D. Berciu. După D. Berciu această cultură cuprindea Oltenia, Banatul estic şi vestul Munteniei, iar la sud de Dunăre- nord-vestul Bulgariei şi nord-vestul Serbiei. Judeţul Gorj, pe lângă mai vechile descoperiri arheologice realizate de D. Berciu la Baia de Fier (D. Berciu, 1961), Călugăreni (Chicideanu, Gherghe 1980, Polovragi, (Buşilă, Vulpe, 1964) în ultimele decenii au fost descoperite  noi situri prin cercetările arheologice sistematice de la Vierşani – Jupâneşti (Calotoiu 1989 – 1991), Ceplea Plopşoru (Calotoiu în perioada 2000 – 2009), Roşia de Amaradia în 2007. Aceste aşezări se încadrează cronologic în perioadele bronzului mijlociu şi târziu.

Iată câteva obiecte de ceramică Verbicioara descoperite în judeţul Gorj
Iată câteva obiecte de ceramică Verbicioara descoperite în judeţul Gorj

Ceramica culturii Verbicioara
Ceramica este principalul element care defineşte şi caracterizează cultura Verbicioara. Ceramica după pasta din care era făcută se poate împărţi în trei categorii: grosieră, semifină şi fină. Deşi în aşezările cercetate materialul ceramic se găseşte în stare fragmentară, putem preciza următoarele tipuri de vase:
vasele tronconice descoperite la Ceplea, Vierşani şi Roşia de Amaradia (aşezări preistorice cercetate sistematic) sunt lucrate din material grosier, care are în compoziţie nisipul cu bobul mare. Acestea au sub buză ca motiv ornamental brâul crestat sau alveolar, simplu sau dublu, aplicat sau organic. Analogii cu descoperirile în cele trei situri menţionate întâlnim la Vlădeşti, Oreviţa Mare, Oprişor , şi nord vestul Olteniei, Bârseşti  – Biserică.
Vasele bitronconice descoperite la Ceplea- Plopşoru, Vierşani – Jupâneşti şi Roşia de Amaradia prezintă asemănări cu cele găsite la Oreviţa Mare , Vlădeşti şi Cârcea – „Viaduct”.
Ceştile descoperite la Ceplea, Vierşani şi Roşia de Amaradia au una sau două torţi care pornesc de pe linia buzei şi pe care o depăşesc mai mult sau  mai puţin. Asemenea piese îşi au analogii la Cârcea şi Secu  şi Ponoarele.
Castroanele sunt reprezentate de multe exemplare fragmentare din pastă de bună calitate. Acestea se împart în două tipuri: castrone cu buza dreaptă şi castroane cu buza în colţuri. Multe au ca ornamente pe pântec triunghiuri haşurate, spirale fugătoare, meandre. Analogii cu descoperirile de la Vierşani şi Roşia de Amaradia întâlnim la Oreviţa Mare, Morăreşti, comuna Brădeşti , judeţul Dolj. Pe un fragment de castron cu buza în colţuri descoperit la Vierşani – Jupâneşti are ornamentat pe lângă liniile care separă buza de corp cercuri concentrice legate între ele prin tangente (Calotoiou 1994, pl.II/6). Acelaşi element decorativ se întîlneşte pe ceramica din nord estul Olteniei la Căzăneşti – Biserică, Căzăneşti – Săveasca şi Ocnele Mari , Vlădeşti..
Cănile sunt fragmentare. Pe partea superioară a unei căni de la Ceplea toarta porneşte de pe buză şi se prinde pe baza unui gât scurt. Analogii se întâlnesc la Oreviţa Mare şi Cârcea „Viaduct”.
Strecurătorile descoperite în siturile de la Ceplea, Vierşani –Jupâneşti şi Roşia de Amaradia s-au păstrat în stare fragmentară.
Pastile aplicate se întâlnesc în faza a IV-a a culturii Verbicioara pe torţile unor ceşti sub formă de proeminenţe sau creste, atât la Ceplea, Roşia de Amaradia şi Vierşani. Analogii întâlnim la Cernele, Secu, Malovăţ, Oreviţa Mare, Căzăneşti Săveasca.

Elemente de cultură ceramică
Ca ornamente triunghiurile şi romburile haşurate apar pe pântecele vaselor, sub buze, pe torţi atât la Ceplea, Roşia de Amaradia şi Vierşani. Analogii întâlnim la Oreviţa Mare, Vlădeşti, Căzăneşti – Săveasca, Govora sat – Huidu.
La Ceplea, Roşia de Amaradia, Vierşani – Jupâneşti apar ca motive ornamentale meandrul, spirala înlănţuită, motivul solar. Aceste motive ornamentale se întâlnesc la Vlădeşti, Oreviţa Mare , Morăreşti , Căzăneşti, Govora sat – Huidu.
Ghirlanda din faza a IV-a a culturii Verbicioara a fost preluată din mediul cultural Gârla Mare şi este bine redată pe unul din vasele de la Vierşani – Jupâneşti. Analogii întâlnim la Govora sat. Motivul solar decorează ceşti de la Vierşani  dar este întâlnit la Govora sat şi  Corlate  dar şi pe un vas de la Cârcea.
Brâul alveolat sau crestat organic sau aplicat este un element decorativ întâlnit repetat la Ceplea, Vierşani-Jupâneşti şi Roşia de Amaradia, acesta întâlnindu-se în toată aria culturii Verbicioara.
Prelucrarea locală a bronzului în zona Gorjului în perioada mijlocie şi târzie a epocii bronzului sunt relativ puţine. În cercetările arheologice de la Ceplea- Plopşoru în anul 2004, a fost descoperită o formă de turnat topoare plate din bronz.
În localitatea Logreşti – Moşteni au fost găsite 3 tipare (forme) de turnat celturi ; Un tipar asemănător a fost descoperit în satul Groşerea şi se află în colecţiile Muzeului Judeţean Gorj. Asemănări pentru aceste tipare întâlnim în descoperirile din Oltenia de la Poroina cât şi în Moldova la Ghermăneşti  unde se găseşte un topor celt cu ornament trapezoidal şi care este datat în Bronz Reinecke D. Atribuirea culturală a celor trei tipare de la Logreşti –Moşteni se bazează pe faptul că în zona respectivă au fost descoperite aşezări ce aparţin culturii Verbicioara ( în 2009 în punctul „Gura Secii” au fost descoperite fragmente ceramice specifice culturii Verbicioara, faza finală).
Depozitul de celturi şi seceri de la Drăguţeşti judeţul Gorj – 3 celturi şi 4 seceri din bronz  reprezintă o importantă descoperire arheologică pentru perioada bronzului final în nordul Olteniei. Celturile puse în discuţie aparţin variantei cu corpul alungit, zvelt şi tăişul drept. Feţele laterale sunt ornamentate printr-un trapez reliefat având limita superioară la nivelul bazei al tortiţei. Cele trei celturi din depozitul de la Drăguţeşti au fost turnate în tipare bivalve, singurele deosebiri notabile fiind date de diferenţa de adâncime a găurii de înmănuşare şi greutate. După turnare piesele au  fost finisate iar tăişurile prezintă urme de reascuţire. Alături de cele trei celturi la Drăguţeşti au mai fost descoperite şi 4 seceri cu mâner în formă de cârlig. Pe lamele secerilor în lungul lor de la un capăt la altul s-au realizat prin batere caneluri paralele, ale căror margini mai ridicate văluresc suprafeţele pieselor, asemenea unor false nervuri.

Rodul întâmplării în arheologie
Cele trei celturi aparţin tipologiei variantei răsăritene a celtului de tip Anterior cercetărilor arheologice sistematice de la Vierşani-Jupâneşti (Gh. Calotoiu, săpături arheologice 1989 – 1991), un localnic a descoperit în aceeaşi aşezare preistorică un celt care are orificiul de înmănuşare oval, o bordură în relief de la care porneşte o tortiţă. Suprafeţele mari sunt plane iar cele laterale au schiţate în partea superioară câte două triunghiuri. Analogii cu piesa respectivă se întâlnesc la Copăcelu şi Vultureşti. De la Socu – Bărbăteşti provin patru celturi întregi şi partea superioară din al cincelea. Trei din piesele respective se încadrează în tipul C6 stabilit de M. Rusu. Celturile prezintă asemănări cu piesele din depozitul de la Duda  şi depozitul II de la Valea lui Mihai.
Descoperirea arheologică întâmplătoare de la Grui comuna Muşeteşti judeţul Gorj în albia pârâul Valea Gruiului a constat într-o spadă de bronz cu limba la mâner (Marinoiu, Calotoiu, Bratu 1997, fig. 1). Spada are o lungime totală de 45 cm, lungimea lamei este de 34 cm iar lăţimea lamei de 3 cm: Aceasta aparţine variantei Ighiu a spadelor de tip Reutlingen şi este datată în intervalul Br. D – Ha A. Piesa se află la muzeul de Istorie şi Arheologie din Tg-Jiu. Tipul acestei piese se întâlneşte pe un spaţiu întins din estul până în vestul Europei. În România cea mai mare densitate a cestor piese se întâlneşte în Transilvania.
Prezenţa „turtelor” din bronz în Gorj ca de altfel în toată Oltenia ne vorbesc de la sine despre felul cum ajungea şi circula metalul în această perioadă în zona deluroasă a Gorjului.
Suprafaţa aşezărilor purtătorilor culturii Verbicioara se întindea pe arii mari, situl de la „Valea Satului” satul Ceplea, situl de la „Poarta Luncii” satul Vierşani, situl de la „Coasta Burduharului” sat Roşia de Amaradia cuprindeau fiecare mai multe hectare de teren.
Aşezarea din epoca bronzului de la Ceplea se încadrează cronologic în perioada bronzului mijlociu cultura Verbicioara faza a III-a (după D. Berciu), iar siturile de la Vierşani şi Roşia de Amaradia se plasează cronologic în bronzul târziu, cultura Verbicioara faza a IV-a (după D. Berciu).

One Comment on “Cultura Verbicioara și locațiile sale (IV)”

  1. Urme ale culturii Verbicioara s-au descoperit intamplator si in satul Bogdanesti , comuna Tomsani ,judetul Valcea , pe proprietatea sus
    numitului.
    Astfel: in timpul saparii manual a unui put de apa , la adancimea de cca 0,8 m am gasit resturi ceramice de mici dimensiuni dar care s-au putut identifica vasele din care au provenit .Le-am dus la muzeul judetean Valcea , unde d-na arheolog Eugenia Isifaru ( care s-a si deplasat la locul descoperirii ) le-a confirmat apartenenta la aceasta cultura .
    Este posibil dupa parea mea ca situl sa se intinda pe o suprafata mai mare , mai ales ca aproape se afla si o mica ridicatura ( mamelon) a solului , din punctul meu de vedere aparuta artificial .
    Astept raspuns de la cei in masura sa-l dea .

Comments are closed.