Mă mândresc că sunt născut şi crescut pe meleagurile Gorjului, că avem înaintaşi gorjeni de frunte: Tudor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu, oameni care s-au jertfit pentru neam şi ţară. Oameni care şi-au pus viaţa în joc, pentru ca nouă, urmaşilor lor, să ne fie bine. Şi, ca dovadă, astăzi suntem aici, unde moşii şi strămoşii noştri au bătut prima dată ţăruşul. Au trecut anii peste fruntaliile Gorjului şi, parcă, Dumnezeu şi-a luat privirea dinspre noi. Pentru că e prea multă durere şi suferinţă în sufletele oamenilor, dar, cel mai rău, prea multă ură şi vrăjmăşie. Cu ce am greşit noi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa semenilor noştri, să fim oropsiţi, să suferim atât? Să nu ne pierdem, însă, speranţa! Să ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne ierte pentru greşelile noastre şi să încercăm cu toţii să strângem rândurile, să uităm de necazuri, să ne aducem aminte de bucurii şi să trecem cu bine de toate relele de care am avut parte în ultimii ani. Prea mulţi se uită în bătătura noastră şi ar vrea, parcă, să ne ia şi bolovanii de la cumpăna fântânii. Din păcate, au reuşit destul de multe…
Am avut şi avem o ţară bogată, dar trebuie să ne gândim ce vom lăsa peste ani copiilor şi nepoţilor noştri. Într-o ţară frumoasă şi bogată cum e România, cu oameni deştepţi şi încă patrioţi, prea multe interese meschine au fost în ultimii ani. Prea multă lipsă de responsabilitate din partea celor care ne-au condus destinele şi, cu regret s-o spunem, prea multe presiuni asupra instituţiilor statului român care au vegheat şi veghează la apărarea fiinţei naţionale a poporului nostru. De-a lungul istoriei au mai fost perioade grele, triste, când greu se uscau lacrimile pe obrazul românilor. Dar, de fiecare dată, am scuturat jugul celor care au vrut să ne asuprească şi, fie sub sabie sau sub cruce, ne-am adunat şi ne-am recâştigat ce am avut de când ne ştim, dreptul la viaţă şi dreptul de a avea o ţară liberă, bogată şi frumoasă.
