Am să vorbesc şi eu de criză, pentru că e subiectul cel mai comentat şi care ne doare cel mai tare. Mă voi referi, însă, strict la domeniul construcţiilor, pentru că este domeniul în care-mi desfăşor activitatea. Deşi se dau bani pentru investiţii, n-am simţit, încă, o creştere, din punctul de jos în care ne aflăm. În aceeaşi măsură, nu cred că mai jos de aşa se poate, pentru că lucrări se fac, dar se plătesc în proporţie de 15% spre deloc. Poate să nu se mai plătească nimic. Totuşi, consider că e bine să se bage bani în investiţii, atât pentru stat, pentru că o parte din bani se întorc prin impozite, contribuţii sociale şi TVA, apoi pentru angajaţi şi angajatori, pentru că au de lucru şi, nu în ultimul rând, pentru beneficiarii lucrărilor. Da, se fac săli de sport, s-a început construcţia de baze sportive în judeţ, iar cine spune că nu erau necesare nu are dreptate. 70% dintre tinerii din Gorj sunt supraponderali sau deformaţi, pentru că stau prea mult în faţa calculatoarelor. Dacă măcar două ore pe zi şi le vor petrece făcând sport, e un punct câştigat pentru sănătatea populaţiei.
Cum spuneam, e bine că există bani pentru construcţii, indiferent că se construieşte din bani guvernamentali, privaţi, sau din credite luate de la bănci. Asta înseamnă că producătorii de materiale de construcţii au de lucru, există bani pe piaţă, creşte astfel şi consumul. E o dezvoltare atât pe verticală cât şi pe orizontală. E drept, însă, că statul „uită”, de multe ori, să plătească lucrările, firmele devenind creditorii lui. Se termină lucrările, se recepţionează, dar nu sunt plătite decât în proporţie de maxim 25%, bani care trebuie, de fapt, să ajungă înapoi la stat. Iar dacă firmele mai vor alte lucrări din bani publici, nu pot să nu plătească dările, pentru că nu sunt primite la licitaţii.
Deci, avem o criză. Eu cred, însă, că nu o avem din lipsă de lichidităţi, ci din cauza blocării lor. Iată de ce spun asta. Criza a început în America, toamna trecută, înainte de alegerile la preşedenţie. Continuă în Europa, ajungând la punctul critic înainte de alegerile europarlamentare. Normal, văd o revigorare în septembrie- octombrie la noi în ţară, dacă nu cumva se va prelungi după alegerile prezidenţiale. Concluzia e simplă. Criza globală, care ne include şi pe noi, e, de fapt, un blocaj electoral şi o reaşezare a sferelor de influenţă în economia mondială. Partidele au nevoie de bani pentru campaniile electorale şi nu pot să-i ia direct din buget, aşa că determină firmele care lucrează cu respectivii bani, prin aceste blocaje, să le dea sponsorizări. Nu spune nimeni că e ilegal să le obţină, doar metoda de obţinere poate fi ilegală. Şi, de această ilegalitate nu trebuie acuzaţi doar politicienii de la putere. Există destui politicieni în opoziţie, de exemplu primari, care gestionează fonduri publice. Cât despre noile sfere de influenţă, acestea fac blocaj, la rândul lor, să reorienteze consumul în interesul lor. Cum se face asta? Simplu. Se înăspresc condiţiile de creditare ale băncilor.