Trăim o perioadă istorică destul de delicată, destul de confuză, foarte dinamică şi cu tot felul de crize.
Se poate vorbi de criză financiară, criză economică, criza de idei, criza de rezultate, criza de seriozitate, criza de bani, criza de timp, criza de reformă şi nu ştiu câte alte crize mai putem înşirui.
Pe fondul isteriei electorale care a început cu mult timp în urma şi încă mai durează se fac tot felul de promisiuni electorale, absolut fără nici o acoperire reală, în final minciuna dovedită, fiind atribuită crizei.
Se minte într-o veselie, minciuna ajungând la rang de virtute nu se respectă legi, nici cele organice, nici cele speciale, nici legile morale, bunul simţ e în agonie şi toate din “cauza” crizei.
Unii lideri de sindicat se implică politic, generând semne de întrebare şi asupra celor serioşi şi care încearcă să-şi ducă menirea aşa cum o impune un profesionalism în domeniu. Criza a generat şi impostori în foarte multe domenii, inclusiv în domeniul sindical.
Marea majoritate a liderilor de sindicat sunt oameni serioşi totuşi, dar rezultatele muncii lor, a implicării, a negocierii sunt destul de modeste pe fondul crizei generalizate.
Modestia rezultatelor alimentează ideea neseriozităţii, a trădării, a convertirii liderilor de sindicat.
Idee absolut falsă pentru cei care şi-au luat menirea în serios şi care simt cel mai bine până unde pot merge cu o negociere, când trebuie să se oprească pentru a obţine cât mai mult, cu sacrificii cât mai puţine.
Una din sarcinile liderului este de a expune cât mai puţin oamenii pe care îi reprezintă. Din păcate, se generalizează aspecte negative, iar presa are un rol primordial, în acest sens, atitudinea unor lideri care urmăresc din poziţia pe care o au, doar avantaje materiale, poziţie socială sau orice altceva mai puţin ceea ce îi doare pe cei pe care îi reprezintă.
Există şi asemenea lideri, trebuie recunoscut, dar sunt cazuri destul de rare, cazuri izolate iar o generalizare ar fi nu numai nejustificată, ba chiar păguboasă.
Sigur pe fondul unor crize generalizate, orice este posibil, normalul devine anormal si anormalul, normal.
Cert este că actuala putere politică şi guvernanţii ar trebui să dea dovada de mai multă responsabilitate, implicare concretă şi să stabilească foarte clar jaloanele crizei manifestate în România, iar periodic să analizeze aceşti parametrii urmărind permanent evoluţia internă a crizei astfel încât tot românul să fie informat despre progresul sau regresul indicatorilor crizei, criza la umbra căreia actorii politici se acoperă de scuze publice la tot pasul şi cu orice ocazie.
