Mulţi sunt cei care se cred adepţi şi iubitori ai artei universale produsă de către Marele nostru Brâncuşi, însă foarte puţini sunt aceia care au căutat vreodată să descopere cine este cu adevărat cel pe care îl respectă tot universul. Toată lumea s-a mulţumit să ştie doar puţine lucruri şi acelea confuze despre viaţa şi familia marelui sculptor. Povestea casei muzeu este foarte interesantă pentru iubitorul gorjean de istorie.
Dacă pe plan familial am scos la lumină documente care atestă într-un mod chiar şi ambiguu descendenţa lui Constantin Brâncuş, pe plan material am constatat că la fel încă nu se cunosc cu exactitate date referitoare la averea moştenită şi chiar despre actuala „casă muzeu” reconstruită în anul 1970 pe terenul care în trecut a aparţinut familiei.
Povestea casei lui Brâncuși în 1898…
Prezentăm în continuare un document aflat în fondul arhivistic Tribunalul Judeţean Gorj unde în registrul de transcripţiuni numărul 233 din anul 1898 s-a găsit înregistrat sub numărul 7 actul de vânzare încheiat la data de 1 ianuarie 1898, când Constantin Brâncuşi student fiind, vinde fratelui său Brâncuşi N. Vasile agricultor din comuna Peştişani „un loc arător în satul Hobiţa lat patru stânjeni şi jumătate cu adaos şi lung din siliştea lui Matei D. Brâncuşi spre apus până în gârlă, se învecinează la nord cu cumpărătorul şi la sud cu moştenitorii defunctului Dinu Brancuşi.
Acest pământ este venit în proprietatea mea vânzătoru prin moştenire de la tatăl meu Nicolae C. Brancuşi.
Prezenta vânzare s-a făcut cu preţul de lei una sută şase zeci (no. 160) pe care bani cumpărătorul respunzându-i înainte vânzătorul declară că i-a primit pe deplin şi rămâne obligat a îndeplini formalităţile de autentificare.
Cumpărătorul va lua pământul în posesie chiar acum”.
Actul a fost redactat de către locuitorul Blendea D. C. agricultor din comuna Peştişani fiind depus pentru autentificare şi transcriere la Tribunalul Judeţului Gorj a doua zi în data de 2 ianuarie când a primit numărul de autentificare 14 şi transcriere 7.
În acelaşi an dar la data de 8 octombrie studentul Constantin N. C. Brâncuşi domiciliat încă în comuna Peştişani vinde prin actul transcris la Tribunalul Judeţean Gorj sub numărul 3159 fratelui său Brâncuşi N. Grigore de profesie agricultor şi domiciliat tot în Peştişani întreg lotul său cu numărul 6 de teren moştenire părintească din moşia divizată prin carte de judecată. Întreaga sa parte de teren era alcătuită din trei bucăţi de pământ şi anume:
„1. Una bucată pământ livadie cu lemne şi loc arător în locul numit poduri lat stânjeni şase până la şapte şi lung din valea Neagră spre apus până în proprietatea însurăţeilor, alături la vale cu Vasile N. C. Brâncuş şi la deal cu lotul no. 1
2. Una bucată pământ livadie cu lemne în locul numit ceratu lat stânjeni opt şi lung din lotul n. 4 până în lotul n. 5, alături la deal cu Gh. N. Blendea şi la vale cu Nicolae M. Diaconescu.
3. Una bucată pământ în bold lat stânjeni trei până la cinci şi lung din matca şi până în Ion N. Blendea spre apus, alături la deal cu Ion I. Blendea şi la vale cu V. N. C. Brâncuş.”
Aceasta a fost averea moştenită de marele artist de la părinţii săi pe care a vândut-o fratelui său pentru suma de 320 lei noi.
Alte documente importante referitoare de această dată la reconstrucţia actualei case muzeu ce se află în satul Hobiţa pe terenul care a aparţinut familiei marelui sculptor se află iarăşi nedescoperite de nici un cercetător interesat de viaţa artistului în fondurile arhivistice Prefectura Judeţului Gorj fostul Consiliu Popular Judeţean Gorj şi Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Gorj din cadrul Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale.
…Și în anii socialismului
Totul a început în anul 1970 când Consiliul Popular Judeţean Gorj emite Decizia cu numărul 178 din data de 19 mai prin care se dispunea ca pentru păstrarea şi punerea în valoare a vestigiilor istorice şi etnografice din fiecare oraş şi comună, Comitetul pentru Cultură şi Artă, Inspectoratul Şcolar Judeţean în colaborare cu Consiliul Pionierilor şi organizaţiile de masă vor sprijini comitetele executive ale consiliilor populare orăşeneşti şi comunale de a continua acţiunea de organizare a muzeelor orăşeneşti şi comunale a punctelor muzeale în toate oraşele şi comunele judeţului, acţiune ce era coordonată de Comitetul Judeţean pentru Cultură şi Artă.
Comitetele executive ale consiliilor populare orăşeneşti şi comunale aveau să antreneze în această acţiune cadrele didactice şi deputaţii care în colaborare cu organizaţiile de masă trebuiau să facă apel la cetăţeni să doneze în acest scop obiecte de interes muzeal. Aceleaşi consilii aveau să asigure spaţiul necesar înfiinţării acestor muzee sau puncte muzeale.
Prin aceiaşi decizie se propunea Comitetului judeţean pentru cultură şi artă să continue lucrările de organizare a secţiei de etnografie în aer liber de la Curtişoara cu tema: „Arhitectura populară din Gorj” în care scop se vor depista şi achiziţiona cele mai reprezentative construcţii ţărăneşti din zona Gorjului iar cele achiziţionate vor fi mutate şi reconstruite la Curtişoara până la data de 1 octombrie 1970. S-a impus prin această decizie ca şi locuinţele din satul Curtişoara care aveau să se construiască pe viitor să fie construite tot în stilul tradiţional dat fiind faptul că în acest sat se păstrase până la acea dată în construcţii arhitectura tradiţională a acestei localităţii.
În aceiaşi dată de 19 mai 1970 Consiliul Popular Judeţean Gorj prin Comitetul Executiv a emis Decizia numărul 179 al cărui prim articol cuprindea următorul cuprins: „Pentru cinstirea memoriei marelui sculptor CONSTANTIN BRANCUSI, se va organiza cu sprijinul C. S. C. A. pe locul fostei case natale o construcţie – gospodărie, tipică zonei şi linii generale apropiată ca stil casei Brâncuşi, care va cuprinde casa de locuit şi dependinţele – pivniţă, pătul, fîntînă cu cumpănă, împrejmuire etc. – precum şi obiectele de interior – constituindu-se ca filială a Muzeului judeţean Gorj.
În acest scop, pînă la 15 iulie 1970, Comitetul judeţean pentru cultură şi artă va depista şi achiziţiona o casă din satul Hobiţa, contemporană şi apropiată ca stil casei natală a lui Brâncuşi, precum şi dependinţele, care vor fi mutate şi reconstruite în curtea casei părinteşti, pe locul casei vechi.”
Dan Cismașu