Comuniştii au vrut să demoleze Coloana Infinită

În anii *50, autorităţile comuniste au vrut să distrugă Coloana Infinită, dar şi parcul din preajma monumentului, unde urma să se construiască un cartier muncitoresc. Autorităţile comuniste locale au luat mai multe decizii aberante în perioada 1948-1956, cei care ne-au salvat fiind cei de la Bucureşti.

Ansamblul Brâncuşi de la Târgu-Jiu a trecut prin momente grele după inaugurarea din 1938. Coloana Infinitului şi parcul ce o înconjoară au fost la un pas să dispară după 1950 din cauza unor iniţiative locale, norocul fiind că nici Academia Română şi nici Consiliul de Miniştrii nu au aprobat iniţiativele politrucilor locali cu patru clase.

Au vrut să dărâme „Coloana” şi parcul
Reţinem două tentative de dărâmare a Coloanei, una în 1951 când Sfatul Popular al oraşului a cerut Comitetului pentru Artă demolarea Coloanei iar cea de-a doua, în 1953, când din ordinul primului-secretar s-a tras cu tractorul de opera lui Brâncuşi, din fericire fără urmări.
La 7 martie 1951, Sfatul Popular al Oraşului Târgu-Jiu trimite o adresă Departamentului Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale (Ministerului Afacerilor Interne de la vremea aceea) prin care cere aprobare să demoleze Coloana. În document, opera lui Brâncuşi este numită „o coloană metalică introdusă în fundament de beton fără nicio estetică”.
Comuniştii aflaţi la conducerea oraşului doreau să folosească materialele din care era construit monumentul pentru a face lucrări gospodăreşti.
„Ţinând seama că această Coloană, prin materialele rezultate din demolarea ei, ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate ale oraşului, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei”, scria în adresa trimisă de Sfatul Popular Târgu-Jiu.
Tănase Lolescu din Hobiţa, cel care a fost însărcinat în 1953 să dărâme Coloana, îşi amintea în urmă cu câţiva ani: „N-au tras ruşii cu tancurile de „Coloana infinitului” ci nişte tineri având în cap doar „cultura proletariatului”: UTM-istii (Uniunea Tineretului Muncitoresc). Ei voiau să ducă „Coloana infinitului” a marelui Brâncuşi  la fier vechi pentru a face rost de bani ca sa meargă la un festival la Bucureşti. La noi în ţară, Brâncuşi nu era atunci (1953) nici „mare”, nici cunoscut. „Masa tăcerii” zăcea pe malul Jiului cu scaunele împrăştiate prin gradina publică.  Coloana era amplasata în târgul de vite al oraşului iar ţăranii o aveau ca punct de întâlnire: „Daca te pierzi prin oraş, te uiţi după ţeava asta şi vii aici”.
Dacă aceste lucruri se cunosc acum, în arhivele locale s-au descoperit documente inedite care atestă faptul că tot în 1953 Sfatul Popular al oraşului Târgu-Jiu a cerut aprobarea organelor competente să parceleze terenul din Parcul Coloanei pentru locuinţe individuale. Cererea nu a fost aprobată de Comitetul de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii şi astfel ne putem mândri şi astăzi cu acesta. Din documentele de arhivă aflăm că Sfatul Popular al Oraşului Târgu-Jiu desfiinţase chiar în documente parcul din punctul „Coloana Infinitului”, parcelase şi îl dăduse cetăţenilor în schimbul terenurilor expropriate din cartierul de la sud de baza tubulară.
Într-un raport întocmit de Secţia Arhitectură şi Sistematizare a Sfatului Popular Regional Craiova la 21 noiembrie 1956, document semnat de ing. T. Gvasniewschi, se arată:
„Mai grav este faptul că Sfatul Popular al Oraşului Târgu-Jiu a desfiinţat parcul de la punctul „Coloana Infinitului”, l-a parcelat şi l-a dat cetăţenilor în schimbul terenurilor expropriate din cartierul de la sud de baza tubulară. Gravitatea constă în faptul că  Sfatul Popular nu a luat în considerare ordinul CSAC anterior prin care se interzice desfinţarea parcului, a parcelat acest teren şi a atribuit aceste loturi pentru construire-cetăţenilor expropriaţi.” Din fericire, autorităţile comuniste nu au dus iniţiativa până la capăt!