Decesul marelui sculptor gorjean Constantin Brâncuşi în martie 1957 a pus punct unui proiect american care viza ridicarea unei “Coloane” de mari dimensiuni la Chicago. Cum acest proiect nu s-a realizat, opera de la Târgu-Jiu a rămas unică prin dimensiuni şi valoare artistică, lucru pe care autorităţile române nu au ştiut să îl scoată în evidenţă la recenta evaluare UNESCO. Tema “stâlpului” l-a frământat pe marele artist timp de mai multe decenii, spre sfârşitul vieţii el visând la realizarea unor opere de dimensiuni uriaşe, după modelul antic, pe pământ american.
Constantin Brâncuşi, genialul sculptor care a introdus Gorjul în universalitate fie şi prin meritul de a-l fi născut pe el, a lăsat judeţului ansamblul nepieritor care îi poartă numele. Doar că românii, gorjenii în special, nu au realizat atunci-comportamentul autorităţilor locale ne arată că nici acum-inestimabila moştenire pe care ne-a lăsat-o Brâncuşi. În paginile noastre aţi putut citi în cei zece ani de apariţie a VERTICALULUI momentele penibile în care s-a încercat doborârea “Coloanei” cu tractorul sau intenţia construirii unui cartier de locuinţe în parcul din preajma operei brâncuşiene amintite. Sunt şi alte momente negre din istoria “Coloanei”, cum ar fi odiseea repunerii pe soclul său după ce fusese dezmembrată, care au arătat că am primit o moştenire de care nu ne-am arătat prea vrednici. Din fericire, Dumnezeu a vrut ca cea mai importantă “Coloană” a lui Brâncuşi să rămână la Târgu-Jiu.
Proiectul american
În 1926, în ziarul “New York World”, apărea o declaraţie foarte interesantă a lui Constantin Brâncuşi care arată că proiectul american al “Coloanei” ar putea fi mai vechi decât cel concretizat în România. Iată ce spunea atunci artistul cu origini gorjene: “Doresc să instalez o COLOANĂ în Central Park. Ea va fi mai înaltă decât orice altă construcţie, de trei ori mai mare decât obeliscul lui Washington, cu o bază corespunzătoare (60 de metri sau mai mult) şi va fi din metal. În această piramidă vor fi apartamente, unde vor putea trăi oameni, iar sus, în vârf, voi pune pasărea mea, o imensă pasăre în echilibru, ca o COLOANĂ A INFINITULUI.”
Dacă este să citim în această cheie creaţia din 1937-1938 de la Târgu-Jiu, realizăm că pentru Brâncuşi a fost doar un pas pentru un vis unic, un proiect de mare amploare care să se înalţe în văzduh pe sute de metri.
Proiectul american a luat sfârşit prin moartea artistului deşi lucrurile deveniseră foarte concrete la un moment dat. Astfel, la propunerea unui colecţionar de artă american din Chicago, Constantin Brâncuşi s-a angajat într-un proiect de instalare a unei “Coloane” de mari dimensiuni, 152 metri. Găsim confirmarea la 6 iunie 1956, Brâncuşi îşi exprima “acordul privind ridicarea COLOANEI FĂRĂ SFÂRŞIT la Chicago, pe marginea lacului, cu condiţia ca el însuşi să fie present pentru a superviza întreaga lucrare şi ca nimic să nu se execute fără acordul său…”
În câteva luni, Brâncuşi se gândea deja la un proiect şi mai grandios. În decembrie 1956, Brâncuşi mărturisea: “am început studiul pentru o COLOANĂ FĂRĂ SFÂRŞIT înaltă de 400 m. Dacă ar putea fi realizată din oâel inoxidabil lustruit, ea va fi una din minunile lumii”. Gândul lui Brâncuşi era chiar şi mai temerar, el îi vorbea în ultimele luni de viaţă pictorului Horia Damian de un proiect şi mai important, o COLOANĂ de peste 600 de metri.
“Coloana” la începuturi
Tema “Coloanei” a apărut în opera brâncuşiană încă din anii Primului Război Mondial. Prima COLOANĂ a fost realizată în lemn de stejar în 1918 şi e formată din 3 module întregi şi două jumătăţi, cu înălţimea totală de 203 cm, operă aflată în colecţiile Muzeului de Artă Modernă din New York. Una din “Coloane” din perioada 1925-1926 a devenit celebră după instalarea ei în grădina marelui fotograf Edward Steichen, la Voulangis, lângă Paris.
Proiecte asemănătoare de mai mari sau mai mici dimensiuni vor apare în atelierul lui Brâncuşi din Paris după 1930, unele fiind expuse la Brummer Gallery din New York între 17 noiembrie 1933-13 ianuarie 1934.
