Suntem la sfârşitul unui an foarte greu pentru toţi românii, poate cea mai grea perioadă de după evenimentele din 1989, tot sunt marcate acum cu surle şi trâmbiţe în toată ţara. Ne vor mai trebui, cu siguranţă, câteva decenii ca să ne lămurim dacă a fost Revoluţie sau nu, pentru că dacă nu a fost nu ar trebui să avem nici eroi şi nici privilegii pentru tot felul de persoane dubioase sau uneori cu probleme la “mansardă”. Dacă totuşi a fost o Revoluţie şi aceasta a învins, nu înţelegem ce caută generalul Stănculescu după gratii, sau ispăşeşte vina de a-l fi trădat pe Ceauşescu?
Dar nu despre asta ne-am propus să vorbim în aceste zile de sfârşit de an, ci despre perioada grea pe care o traversăm şi care se va prelungi şi în 2010, în pofida asigurărilor politicienilor că va fi mai bine, măcar din a doua parte a anului. Am ajuns, după cum au calculat specialiştii, ca fiecare român să aibă de plătit peste 1600 de euro pe datoriile făcute de un Stat incompetent şi afectat masiv de corupţie. Românii sunt invitaţi să strângă încă odată cureaua deşi nu au nici o vină că guvernanţii, indiferent de culoare, nu şi-au văzut decât afacerile şi interesele proprii. De fapt, România este pe locul 12 în Europa într-un top al statelor cu cel mai ridicat grad de risc al datoriei publice, după ce în anii de după 1989 eram favorizaţi din acest punct de vedere, gradul de îndatorare fiind redus ca urmare a efortului lui Ceauşescu. Probabil că fostul « conducător iubit » s-ar întoarce în mormânt să ştie ce s-a întâmplat cu eforturile pentru plata datoriei externe, dar asta este deja altă poveste.
Dar vorba lui Creangă: “Ia am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost!”. Doamne, cât ni se potriveşte descrierea lui Creangă la fiecare român în parte! Criza pe care toţi dăm vina în prezent nu este decât o mică parte a răului, noi avem un sector privat care se bazează tot pe comenzile de la stat ori acolo banii cam lipsesc şi de aici problemele.
Dar cum se spune la graniţa dintre ani, cele rele din anul care tocmai se sfârşeşte să rămână la urmă iar cele bune să se adune în 2010. Avem un guvern nou, criza se apropie de sfârşit pe alte meleaguri aşa că suntem datori să sperăm pentru anii ce vin. Bugetarii au un motiv de teamă pentru 2010 în privinţa concedierilor dar primul pas spre austeritate a fost făcut de guvern prin proiectul de buget prin care toţi salariaţii de stat vor spune adio tichetelor-cadou, de masă şi vacanţă. Poate că nici aici nu va fi dracu chiar aşa de negru cum îl fac pictorii! În rest, să auzim doar de bine în 2010!