„Cazul Tudor Vladimirescu”, o mare provocare pentru Cosmin Brehuță

Loading

Managerul Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, Cosmin Brehuță,  recunoaște că trăiește o mare provocare, aceea de a coordona cel mai grandios spectacol de teatru pe care l-a organizat, vreodată, instituția pe care o conduce. El ne-a ridicat un „colt al cortinei”, povestindu-ne cum decurg repetițiile spectacolului „Cazul Tudor Vladimirescu”, a cărui premieră va avea loc la începutul lunii iunie.

Reporter: Vom avea, foarte curând, cea mai importantă premieră a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din toate timpurile, putem spune asta, nu?

Cosmin Brehuță: Exact, este un proiect pe care îl avem în pregătire de mai bine de un an de zile, la solicitarea autorității, la solicitarea domnului primar, ținând cont că suntem în anul național, putem spune, pentru că a trecut  și de Camera Deputaților și de Senat proiectul de lege care face ca anul acesta să fie  an bicentenar Tudor Vladimirescu și Ecaterina Teodoroiu, două figuri emblematice pentru Târgu Jiu. Noi ne raportăm, în primul rând, la Tudor Vladimirescu, pentru că este una dintre cele mai importante figuri pentru ceea ce a însemnat dezvoltarea României moderne. Chiar dacă revoluția lui putem spune că a eșuat, strict raportându-ne la ceea ce s-a întâmplat în acele vremuri, timpul a dovedit, de fapt, că nu a fost așa și că, din acel moment, s-au pus bazele a ceea ce înseamnă, poate, pentru noi, România modernă și s-a pus capăt domniei fanariote, ceea ce nu-i puțin lucru.

R.: Ce desfășurare de forțe veți avea

C. B.: Ne bucurăm că putem face acest proiect, așa cum am spus, la solicitarea autorității și că toate forțele se concentrază către acest proiect. Și, aici, e important să aduc în discuție parteneriatul dintre Primăria Municipiului Târgu Jiu, Consiliul Local și Consiliul Județean Gorj, cu instituțiile subordonate. Vorbim despre un parteneriat între cele mai importante instituții, nu doar de cultură, din Gorj, pentru că, alături de noi, sunt cei de la Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, avem 30 de balerini și le mulțumesc pe această cale că sunt alături de noi, care întăresc rândurile și ne ajută în tot acest demers, la fel partea tehnică de la Doina Gorjului, pentru că nu avem atâta aparatură câtă ar fi nevoie pentru genul acesta de proiect, care se va desfășura în aer liber.

Mai avem partea de colaborare cu Școala Populară de Artă, pentru că și de acolo avem nevoie de ajutor din punct de vedere logistic, tehnic, pentru a ne putea aduna toate luminile de care avem nevoie și teatrul nu dispune. A trebuit să apelăm atât la Doina Gorjului pe parte de sunet cât și la Școala Populară de Artă pe parte de lumini și oameni, resursa umană și aici mă refer la tehnicieni. Acest proiect ne va face cinste și onoare tuturor și chiar mă gândesc de ce nu am mai făcut asta până acum, văzând, la repetiții, cât de bine ne simțeam împreună, cu cei de la Doina Gorjului, descoperind împreună cu coregrafa spectacolului, doamna Mălina Andrei și încercând să rezolvăm toate ecuațiile pe care le presupune o asemenea punere în scenă.

R.: Unde faceți repetițiile, având atâția oameni?

C. B.: Țin să precizez că nu am fi reușit să ne descurcăm pe scena teatrului,  dacă nu existau și oameni de bine din afara zonei administrative, locale sau județene și aici mă refer la zona de afaceri, pentru că îl avem în acest parteneriat și pe domnul Lemnaru,  care ne ajută cu sala Rivierra, pentru a ne putea desfășura repetițiile. 60 de oameni nu am avea loc pe scena de la teatru și atunci a trebuit să găsim o soluție. Din păcate, la școli nu am putut apela, pentru că nu este permis accesul în incinta acestora, din motive strict sanitare și atunci ne bucurăm că ne-a putut ieși în întâmpinare mediul privat, pentru că avem nevoie de spațiu suficient pentru a putea aprecia distanțele reale, inclusiv plantația elementelor de decor, ce au sosit, deja, de la București. Le-am pus în sală, pentru nu doar a bifa: aici ne închipuim că e o masă, sau nu știu ce stâlp al scenei.  

R.: Ce este inedit în modul de abordare a subiectului?

C. B.: Acest spectacol dedicat lui Tudor Vladimirescu este o operă rock.   Este un alt mod de a pune în scenă și de a-l aduce pe înțelesul tuturor astăzi pe Tudor Vladimirescu și ceea ce a reprezentat el, ca personalitate.  De asta, regizorul Gavriil Pinte a găsit această formă inedită, de a transforma acest spectacol, bazându-se, cumva și pe calitățile pe care trupa le are în materie de „musical”. Și-a dat seama că există toate ingredientele pentru a ne duce într-o asemenea zonă și care, clar, ar avea un impact major nu numai la categoria care este obișnuită cu fenomenul teatral, ci și la tineret, nu că nu ar constitui tineretul o importantă categorie de public căreia ne adresăm, dar suntem cu toții de acord cu faptul că trăim o perioadă în care valorile sunt un pic întoarse și, cu atât mai mult, figurile istorice, pentru că sunt destul de mulți detractori care  reinterpretează istoria în anumite feluri, care parcă nu ne mai face cinste. Îmi aduc aminte de copilărie, când, pentru noi, Mihai Viteazul, Ștefan ce Mare, Mircea cel Bătrân, erau, e adevărat, duși într-o zonă ideală față ce au reprezentat ei, dar ne făceau mai multă cinste decât toate lucrurile care se scormonersc și se caută, aproximativ după tiparul știrilor de la ora 5, despre anumite figuri istorice. Nu văd de ce nu am fi mândri de oamenii, că până la urmă au fost oameni, din spatele acestor mari figuri istorice.

R: Cărui public se adresează piesa?

C.B.: Piesa nu e o reconstituire, nu se dorește a fi un spectacol ca de muzeu, ci e un spectacol artistic, un spectacol de teatru, care lasă pe spectator să extragă din sumedenia de informații pe care le livrăm către publicul spectator, ce simte mai aproape de sufletul lui, că e din zona muzicală, coregrafică, ori că e povestea, care e făcută pe înțelesul tuturor, că sunt metaforele, care sunt presărate din loc în loc. Adică se lucrează pe mai multe niveluri acest spectacol, tocmai pentru a se putea bucura și un copil de 6 ani dar și un profesor universitar, poate chiar și un om de specialitate, un critic de teatru. Este un spectacol care va avea o paletă de adresabilitate foarte mare și care, sperăm noi, va avea și succesul scontat, mai ales că sunt atât de mulți oameni implicați și aici trebuie să reamintesc, în primul rând, pe regizorul Gavriil Pinte, care este și autorul scenariului, pe care l-a făcut împreună cu domnul Gheorghe Gorun, care i-a servit drept consultant istoric și îi mulțumim și dumnealui pe această cale, pentru că a fost de mare ajutor și mă bucur că s-a legat o prietenie minunată între ei. De asemenea, trebuie să o pomenesc pe Roxana Ionescu, cea care ne face scenografia, trebuie să-i pomenesc pe  cei de la fomația Bucium, cei care deja ne-au trimis muzica, este gata, compusă special pentru acest spectacol și e atât de frumoasă, că mă uit că, oricât de obosiți am fi, după fiecare repetiție, sau în timpul fiecărei repetiții muzicale, nu avem cum să nu ne descrețim frunțile și chiar să simțim un sentiment de mândrie națională legat de ceea ce a însemnat această  mare personalitate și ne bucurăm că avem ocazia de a ne adresa publicului pe o cale atât de interesantă. Nouă ne face foarte mare plăcere, sunt convins că și publicul va acquiesa propunerii noastre  pentru că avem toată paleta din punct de vedere muzical,  de la momentele de intensitate unde muzica merge într-o zonă hard rock, până la  balade, care sunt de un lirism și cu accente atât balcanice cât și orientale, grecești, de o frumusețe ieșită din comun.

R.: Care va fi locația și momentul?

C. B.: Locația va fi parcul de pe insulița Jiului din Târgu Jiu, mai exact heliportul și momentul va fi în apropierea celui de tristă amintire, dar nu avem cum să nu-l consemnăm, noaptea de 27-28 mai, când, în anul 1821, Tudor Vladimirescu a fost asasinat în urma unui simulacru de proces, la Târgoviște. De aceea, piesa se numește „Cazu Tudor Vladimirescu”. Stabilirea exactă a zilei spectacolului se va face luând în considerare condițiile impuse de pandemia Covid 19 și de vreme.

Abia așteptăm să ieșim la public, lucrăm de zor la acest proiect, lucrăm pe foarte multe fronturi și pentru că spuneam de formația Bucium, care va cânta live, trebuie să-l amintesc pe Adi Dumitrescu  liderul acesteia, de care, cu siguranță, se va auzi mult mai mult după asta. Nu că până acum nu s-a auzit, dar este o formație care s-a adresat mai mult zonei underground de la noi și zonei internaționale, paradoxal, pentru că, din păcate,  la noi așa stau lucrurile. Ca să fii recunoscut și în țară  trebuie să ai succes peste hotare.

R.: Este un spectacol unic, adică va fi o singură reprezentație?

C. B.: Nu va fi o singură reprezentație. Noi vom încerca să-l jucăm cât se poate de mult, în primul rând din cauza faptului că, sperăm  ca normele să se mai relaxeze până atunci, dar numărul de spectactori va fi limitat. Publicul va sta pe gradene în acel frumos cadru natural, avem Jiul în spate, Dealul Târgului, regizorul clar a vrut să le folosească, fac o mică paranteză și îi amintesc și pe colegii de la Apele Române, Hidroelectrica, care s-au arătat extrem de deschiși și ne vor sprijini, au căutat soluții pentru a veni cu lucruri concrete pe care să le putem face în desfășurarea acestui spectacol. Pe colegii de la Salvamont vreau să-i mai menționez, domnul Sabin Cornoiu, cel care a pus la dispoziția noastră orice are în dotare pentru a putea face în siguranță acest spectacol, pentru că va fi vorba și despre o plută care va fi la momentul de final pe malul Jiului. Mai multe n-aș vrea să spun, ca să las surpriza spectatorilor de a descoperi frumusețea piesei.

Dacă vremea va permite, mi-aș dori ca acest spectacol de teatru să fie inclus poate chiar în abonamentele pe care sperăm că putem să le facem la elelvi în toamnă, sau, dacă nu putem face acest lucru, să facem um album audio. Dacă ar beneficia de promovarea necesară, sunt convins că două trei piese din toate  ar putea ajunge șlagăre. E adevărat, pot fi subiectiv, dar mă uit care e reacția oamenilor ce aud această muzică pentru prima dată și nu am cum să nu constat emoția ce o resimt aceștia. Mai mult, discuțiile au fost, deja, purtate cu cei de la TVR, pentru a prelua acest spectacol și a-l difuza pentru toată România și nu numai. De asemenea, vom beneficia de o înregistrare audio – video profesionistă, pentru a o putea distribui, dacă nu ne vom putea adresa direct elevilor, să o jucăm pentru ei. O putem transmite ca material imprimat tuturor elevilor din Târgu Jiu sau poate chiar din județ, ținând cont că există acest parteneriat între județ și municipiu.  

R.: Un asemenea proiect ar putea deveni un eveniment gen Untold,  care să aducă oameni din toată lumea, doar că, deocamdată, nu ne lasă pandemia.

C. B.: Exact! Tocmai de aceea, va trebui  să hotărâm, împreună cu autoritatea, care va fi politica acestui spectacol, pentru că el are toate șansele de a atrage spectatori din toate colțurile țăii și chiar ale lumii. Numai din ce am apucat să vorbim prin alte județe, fie cu colegi de teatru, directori, actori sau nu neapărat din zona artistică, toți s-au arătat interersați de a participa la acest eveniment.

 Ăsta e și scopul, chiar dacă trăim vremuri grele, important e să știm scopul. Dacă noi, din Târgu Jiu, nu facem ceva pentru Tudor Vladimirescu cine să o facă, dar obținem și plus valoare, chiar profir. Astfel, turiștii ar putea sta mai mult în Târgu Jiu, pentru că de vineri până luni se întâmplă ceva. Să fie spectacole, vernisaje, expoziții…

R.: Ateliere deschise, de artă platică și tradițională, la care turiștii să poată participa.

C. B.: De ce nu, putem deveni un oraș cultural, pentru că avem aici o comoară culturală, dar și bogățiile din împrejurimi, din Gorj.

 Vrem să ne implicăm și noi, artistii, ca să-i determinăm pe turiști să rămână aici măcat trei zile și asta se va simți și din punct de vedere economic, la un moment dat. Trebuie să ai acel trăgaci, explozia, să se știe că la Târgu Jiu se întâmplă ceva.

.