Catedrala Sf. Voievozi din Târgu Jiu, un monument vitregit de istorie şi … porumbei

Ctitoria de secol XVIII, situată în faţa palatului administrativ din centrul Târgu Jiului, în care funcţionează Consiliul Judeţean, Prefectura şi alte instituţii descentralizate ale statului, e un monument de o inestimabilă valoare, chiar dacă gorjenii trec pe lângă ea ca pe lângă o biserică oarecare. Catedrala Sfinţii Voievozi a fost construită pe locul unei foste biserici de lemn, ce a fost ridicată la începutul aceluiaşi secol. Ea este unica din Gorj şi printre puţinele din ţară care, pe tâmpla exterioară, în loc de sfinţi, are pictaţi filozofi, prooroci şi sibile.

Actuala biserică, ce poartă hramul Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril a primit, în timp, mai multe denumiri: Biserica Neguţătorilor, pentru că a fost ctitorită de doi negustori importanţ ai oraşului; Biserica Domnească, asta poate pentru că a primit danii de la doi domnitori, în urma unor distrugeri suferite; ba chiar sub numele Mânăstirea Domnească apare într-un înscris, iar în jurul său au existat chilii, în care a funcţionat Şcoala Domnească, ce a fost mutată, ulterior, la Şcoala Normală;  s-a numit chiar, la începuturi, Biserica de la Jii, pentru că, pe atunci, pe lângă ea curgea Jiul. Acum, Jiul curge mai la vest, iar cea cunoscută în prezent drept  Catedrala Sfinţii Voievozi se ridică maestuoasă într-un centru civic modern, sub forma de cruce specifică vechiului stil grecesc, ce n-a suferit modificări, în ciuda intervenţiilor succesive ce au avut loc la ea, de-a lungul timpului.

Sprijin domnesc
Catedrala Sfinţii Voievozi a suferit mai multe distrugeri, în timp, fiind incendiată şi chiar prădată de turci, de două ori primind ajutor din visteria domnească. Hrisovul domnitorului Alexandru C. Moruzi vorbeşte despre distrugeri ale sale, în cursul anului 1793. S-au luat măsuri de refacere, dându-i-se şi sprijin domnesc. Noi distrugeri ale bisericii sunt menţionate în hrisovul domnitorului Ioan Caragea, de la anul 1813. Şi la vremea respectiva s-au efectuat reparaţii, dându-se şi privilegii domneşti.

Comunismul, cel mai mare duşman al catedralei
Nici comunismul nu a fost o perioadă benefică pentru Catedrala Sfinţii Voievozi. Asta pentru că regimul era împotriva credinţei creştine, iar peste drum de ea se afla…. chiar sediul Partidului Comunist de la Gorj. Aşa că a stat închisă mult timp, iar parohia a fost desfiinţată. Comuniştii au mers până acolo, încât au vrut să mute, sau, dacă nu e posibil, chiar să demoleze definitiv biserica, pentru a nu-i mai sfida, chiar în faţa sediului lor, dar se pare că planul lor a fost dejucat de nişte oameni cu credinţă în Dumnezeu. Preotul paroh Mihai Roibu spune că a cunoscut o doamnă care i-a povestit cum a fost: „A venit acum trei- patru ani un grup de excursionişti din Bucureşti să viziteze biserica, iar printre ei era o doamnă arhitect, care mi-a povestit că a făcut parte din comisia care a făcut cercetări. Aceasta mi-a mărturisit că în urma săpăturilor făcute în jurul fundaţiei, pentru a se vedea cât e mare, au fost descoperite osemnite, iar şeful comisiei s-a dus la Comitetul Central şi a spus că acolo sunt morminte ale eroilor de la Luptele de la Jiu, mai ales că în faţă se afla Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, care a participat la aceste lupte. Iar de teamă să nu fie condamnaţi că distrug mormintele eroilor, comuniştii au renunţat să demoleze sau să mute biserica. Au închis-o, însă, în 1961 şi abia prin anii 80 a fost deschisă, dar nu se ţineau slujbe, putând fi vizitată, sau preoţii vindeau lumânări şi primeau pomelnice. Din seara de 24 decembrie 1989, a fost deschisă, s-a reînfiinţat parohia, chiar dacă mai mică, s-au reluat slujbele şi de atunci e deschisă în fiecare zi credincioşilor.”

Oseminte recente
Oseminte umane au fost descoperite şi recent, în jurul Catedralei Sfinţii Voievozi, cu ocazia lucrărilor de modernizare a centrului municipiului Târgu Jiu. Arheologii spun că, de jur împrejurul bisericii a existat un întreg cimitir, ba chiar că acolo era cimitirul oraşului, acesta fiind mutat, mai târziu, în partea de nord-est a oraşului, acolo unde se află şi în prezent. Cu ocazia strămutarii cimitirului, biserica şi-a pierdut, se pare şi curtea, resturi de oseminte din cimitir ajungând, astfel, sub caldarâm. Împreună cu fragmentele din schelete umane descoperite în jurul bisericii,  au fost găsite şi bucăţi din vase de ceramică, ce erau puse în morminte, potrivit doctorului în arheologie Gheorghe Calotoiu de la Muzeul Judeţean Gorj, care a condus şantierul arheologic, drept vase de ofrandă, pe care se spune că morţii urmau să le folosească pe lumea cealaltă.

Restaurări
Restaurările făcute de-a lungul timpului au adus Catedrala Sfinţii Voievozi până în zilele noastre. Ultima dată, în urmă cu câţiva ani, s-a spălat pictura interioară şi s-a înlocuit acoperişul de tablă galvanizată cu altul de cupru. De asemenea, au fost înlocuite elemente din structura de susţinere a acoperişului, fiind putrezite. Mai este, însa, mult de lucru. Trebuie spălat şi iconostasul, operaţiune care, ca şi la celelalte picturi ale bisericii, trebuie făcută numai de pictori restauratori autorizaţi, iar costurile sunt foarte mari. Cea mai importantă lucrare ce trebuie făcută, însă, acum, este înlocuirea tencuielii exterioare. Iar cei mai mari duşmani ai acesteia sunt prietenii copiilor ce vin să se joace în centrul oraşului, porumbeii. Aceştia stau pe proeminenţele firidelor create de arhitectul care a făcut proiectul bisericii, tencuiala fiind distrusă atât de excrementele lor, care au un caracter coroziv, precum şi de ghearele şi ciocurile acestora.
Pictura Catedralei Sfinţii Voievozi e la fel de interesantă ca şi istoria sa zbuciumată. Iniţial, a fost pictată în frescă, în stil bizantin, în secolul al XVIII- lea dar autorul nu este cunoscut. În secolul al XIX- lea, anul 1843, se înfrumuseţează tâmpla Bisericii, zugrav fiind Sava Petrovici. Cu ajutorul contelui rus Pavel Kiseleff se zugrăveşte şi se înfrumuseţează catapeteasma.
În 1854  biserica se restaurează, pictura veche fiind acoperită, parţial, cu pictură renascentistă. În pronaus a fost păstrată pictura originală, numai ctitorii – Dobre Sârbu şi Radu Cupeţu, fiind repictaţi. În aceeaşi perioadă, peste cupole se suprapun turle, se măresc ferestrele, se schimbă tinda, se acoperă firidele exterioare. Pictura interioară se reface în stil rafaelic, de către  Mişu POPP, un important pictor de biserici al acelor timpuri. Aşa cum ne-a declarat Carmen Şocu, refernt artă în cadrul Muzeului de Artă din Târgu Jiu, marele pictor, şcolit la Academia de Arte din Viena, a stat în Târgu Jiu cinci ani, timp în care a pictat şi portrete la comandă pentru boierii Gorjului. De altfel, muzeul deţine chiar două autoportrete ale pictorului, unul la vârsta de 18 ani şi celălalt la vârsta maturităţii. Cele mai impresionante picturi ale sale din biserică se află pe iconostas şi reprezintă icoanele Mântuitorului şi a Maicii Domnului cu Pruncul, Maria având chipul luminos şi zâmbetul unei Madone a lui Rafael.

Secolul XX

Timpul trece şi păşim în secolul XX. Anul 1902 este marcat de noi lucrări de restaurare, continuate în 1933-1940, după planurile Comisiei Monumentelor Istorice, înlăturându-se supraturlele, ingustându-se ferestrele şi refacându-se firidele exterioare şi faţada. Se restaurează pictura de catre Iosif Keber, păstrându-se în interior scenele lui Misu Popp, iar afară se refac tablourile cu filozofi si sibile. Un rol important în schimbările operate asupra Catedralei Sfinţii Voievozi din Târgu Jiu l-a avut istoricul şi omul politic Nicolae Iorga, fost prim ministru în perioada 1931-1932. Acesta, în timpul unei vizite făcute în oraş, a recomandat să dispară supraturlele şi crucile ce erau pictate atunci pe fruntea bisericii, pentru că nu sunt specifice bisericii ortodoxe. Deşi nu am găsit înscrisuri, succesiunea evenimentelor şi a imaginilor care se mai păstrează, în colecţii publice sau particulare arată că filozofii, profeţii şi sibilele, pictate iniţial, fuseseră acoperite cu tencuială, iar la acea restaurare Keber, practic, le-a repictat.
Tema filozofi, profeţi şi sibile, reprezentată de pictura exterioară a Catedralei Sfinţii Voievozi din Târgu Jiu e rar întâlnită în Romania. Ea nu apare nicaieri în altă parte în Gorj, dar se mai întâlneşte la câteva biserici din Ţara Românească şi Moldova. Este, de asemenea, la Sfantul Munte Athos, dar şi în Capela Sixtină de la Roma, unde Michelangelo a executat în frescă, în jurul plafonului capelei, figurile a cinci sibile şi a şapte profeţi.
Filozofii, profeţii şi sibilele au un punct comun: profeţia. La început, sibilele erau preotese ale lui Apollo. O dată cu apariţia crestinismului, însă, ele nu mai erau simple preotese, ci femei profet, fecioare, cărora castitatea le-a fost compensată printr-o puternică intuiţie şi percepţie feminină.