Blestemul sistemului sanitar românesc

Loading

M-am întrebat totdeauna de ce românii, mai mult ca orice neam din lume, îşi urează sănătate cu fiecare ocazie. Pe lângă explicaţii filosofice găsite de savanţi ca Rădulescu-Motru sau Drăghicescu, avem una din viaţa imediată. În ziua de astăzi este extrem de costisitor să fi bolnav, este practic un lux pe care puţin dintre noi şi-l permit. Românii trebuie să înfrunte două rele, o guvernare haotică care a trimis sistemul sanitar în ceea mai mare criză financiară pe care a traversat-o vreodată, un personal slab pregătit şi extrem de corupt. Pentru că, de totdeauna, dăm bani la medic pentru a “mulţumi” pentru eforturile acestuia ca să ne salveze viaţa, dar de ce trebuie să mulţumim pentru ceva care încă nu s-a produs? La doctor, cum spune românul simplu, mai întâi dai banii şi apoi vede Măria Sa, dacă a fost mulţumit, să îşi facă şi datoria. Dar acest sistem este atât de obişnuit în România încât şi poliţiştii şi procurorii dau şpagă dacă vor să trăiască.
E criză în spitale, orice internare se face cu medicamentele la purtător. Deşi, aviz ministrului Vlădescu, ce îţi recomandă medicul de regulă nu se găseşte în farmacii, adică mai exact doar pe sub mână şi nefiscalizat poţi să faci rost de medicamentele respective.Trecând peste asta, în spital nu se mai găseşte absolut nici un medicament, cei din sistem nu îşi aduc aminte să fi fost vreodată mai greu. Pe acest fond de criză, unii prosperă pentru că sănătatea este foarte costisitoare în ziua de astăzi şi faci orice pentru aceasta. În Spital sau în Policlinică medicul nu te poate trata, în propriul cabinet însă lucrurile se schimbă. Sunt cabinete medicale în oraş, de la stomatologice la ginecologice, unde se perindă chiar şi până la 50 de pacienţi, a văzut cineva vreo chitanţă? Iată, un alt exemplu de bani pentru ministrul Vlădescu! Dar dacă tot nu avem de nici unele în spital, tot lucrăm cu adevărat doar în cabinetele private, la ce bun să le mai ţinem? Românul plăteşte la greu milioane de lei pe lună către un sistem care la momentul când are nevoie de el îi solicită alţi bani. Apropo, ştiţi cât costă o banală injecţie, investiţie proprie, în Spitalul Municipal? Nu vrem să stârnim panica printre cititorii noştri şi nu o să vă spunem, dar depăşeşte de câteva ori preţul produsului.
Vorbim de ani de zile de problemele sistemului sanitar dar nu găsim sau nu vrem să identificăm soluţii. De o vreme încoace presa ne oferă exemplele unor medici care pleacă afară pe bani buni dar nu sunt nici atât de mulţi şi nu primesc nici salarii atât de mari. Ar trebui să ne punem întrebarea de ce nu pleacă de la Târgu-Jiu, de ce ai noştrii nu sunt atât de ceruţi şi căutaţi? Să fie oare de vină competenţa, faptul că unii medici mai vin la spital pe două cărări, sau la noi se câştigă prea bine. Nu ştiu cum se face dar pe la noi nu vezi medici săraci, maşini şi case au toţi. Dacă din salarii nu, e puţin probabil ca toţi să aibă moşteniri considerabile, dar deja asta este altă problemă iar organele abilitate vor avea voie, pentru cine nu ştie există o asemenea directivă neoficială, într-un viitor să-i cerceteze pe oamenii în halat alb care nu îşi prea respectă meseria.
Apropo de blestem, sistemul sanitar este printre cele mai vitregite după 1989 dar la acest lucru au contribuit şi angajaţii. Nu există săptămână, nu există zi ca un român să nu se stingă dintr-o culpă medicală. Prin Asia vinovaţii ar fi executaţi în piaţa publică, pe la noi ei sunt reabilitaţi şi puşi din nou să omoare oameni. Acesta este blestemul!