O biserică de zid de secol XIX din comuna Urdari are pictura originală de abia se mai vede din cauza fumului de la lumânări, iar pereții sunt atât de crăpați, de la cutremurul din 1938, încât poți vedea afară prin ei. Comunitatea a făcut multiple demersuri la Ministerul Culturii, pentru că nu poate susține singură o astfel de restaurare, s-a făcut proiect, s-a aprobat restaurarea, dar din cele 8 miliarde de lei preconizare au fost alocate doar 2 miliarde, așa că lucrarea a fost sistată.
Biserica „Sfântul Nicolae şi Sfântul Ioan Botezătorul” are nevoie urgentă de lucrări de consolidare și restaurare. Este crăpată peste tot, iar în câteva locuri chiar se vede prin pereți până afară, existând riscul ca aceasta să se prăbușească dacă lucrările de consolidare și restaurare începute în anul 2008 nu vor continua. Temelia bisericii, realizată din cărămidă legată cu mortar, avea o adâncime cuprinsă între 0,80 şi 1,10 m. Sub aceasta, pe toate laturile ei, s-au efectuat subzidiri cu beton şi fier. Apoi, lucrările au fost abandonate, iar comunitatea nu poate suporta astfel de sume. Primarul comunei Urdari, Mihai Calotă, spune că nu poate aloca atâția bani pentru o biserică, mai ales că sunt multe alte lucrări de executat în comună:
„Investițiile noastre prioritare sunt drumurile, apa, curentul, canalizarea, școlile și multe altele. Am alocat și pentru biserici, dar nu ne putem permite 6 miliarde de lei vechi. Chiar la această biserică am construit o clopotniță nouă, am cumpărat și clopot pentru ea, pe cel din biserică nepermițându-ne să-l luăm fiind monument istoric, am făcut copertină, dar ca să restaurăm și biserica nu ne permitem. Sperăm ca Ministerul Culturii, la care am făcut continuu demersuri pentru reluarea lucrărilor, să aloce fondurile necesare pentru finalizare consolidării și restaurării.”
Istoric
Biserica din satul Urdari a fost ctitorită pe proprietatea și din fondurile boierului Costache Urdăreanu, pentru nevoile clăcaşilor de pe moşia lui. Lucrările au fost începute în anul 1818, iar finalizarea și sfințirea s-a făcut în anul 1836 de către Zamfir Urdăreanu, ginerele lui Dumitrache Urdăreanu, care era preot al satului. În anul 1891, lăcașul de cult a fost rezidit cu tiranți metalici și învelitoarea a fost refăcută de către preotul Zamfir Roman împreună cu Dumitru Morăreţu. La cutremurul din 1938, s-au produs fisuri în zidărie pe direcţia est-vest, respectiv la pereţii altarului, naosului, pronaosului şi pridvorului.
Inventarul de la Urdari
Lucrările de consolidare şi restaurare a bisericii „Sf. Nicolae şi Sf. Ioan Botezătorul” din satul Urdari jud. Gorj, au impus în anul 2008 investigaţii arheologice preventive în vederea eliberării monumentului istoric de sarcina arheologică, care au fost efectuate de specialiști de la Muzeul Județean Gorj. Atunci, la 0,20 m sud de temelia pronaosului, a fost investigat un mormânt al familiei Urdărenilor, unde au fost descoperite câteva fragmente ceramice şi oase umane. Inventarul de la biserica Urdari a fost enumerat astfel, într-un articol din ziarul nostru de doctorii în arheologie Gheorghe Calotoiu și Dumitru Hortopan: „Descoperirile arheologice efectuate cu prilejul lucrărilor de consolidare şi restaurarea a bisericii din satul Urdari, com. Urdari, cu hramul „Sf. Nicolae şi Sf. Ioan Botezătorul” ne conduc la concluzia că acest monument suprapune un cimitir pe latura de nord şi sud în zonele exterioare pronaosului, naosului precum şi în afara altarului, descoperindu-se oase umane întregi sau fragmentare. Alături de cărămizi s-au recuperat şi fragmente de la vasele care au fost utilizate ca inventar funerar.
Inventarul arheologic descoperit la biserica „Sf. Nicolae şi Sf. Ioan Botezătorul” din satul Urdari, com. Urdari, jud. Gorj, coroborate cu documentele vremii şi pisania de pe monument se pot încadra cronologic la începutul sec. XIX –lea şi în a doua parte a aceluiaşi veac.”
