O biserică monument istoric din satul Frasinu, comuna Vladimir, a fost redată comunității, prin strădania preotului paroh. Acesta a mers până acolo încât a făcut un blog al lăcașului de cult, în speranța că prin popularizarea acestuia pe internet va reuși să adune fonduri pentru restaurare. Demersul e cu atât mai lăudabil, cu cât aici stă scrisă o filă din istoria Gorjului. Biserica Cocoanei, cum este numit, a fost îngrijită în secolul al XIX-lea de soția lui Aristică Scheleru, fiul renumitului deputat de Gorj Dincă Scheleru, care n-a făcut nici măcar clasa I, dar a fost un important om politic, a revoluționat industria extractivă în Oltenia și a ctitorit școli și biserici.
Preotul de la Frasinu, Dragomir Țicleanu, are doar un an de când a preluat parohia, iar în prezent slujește la toate cele patru biserici arondate, deși când a venit două erau închise. Biserica Cocoanei, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, datată la 1817 și aflată la poziția 268 în Lista Monumentelor Istorice din Gorj (GJ-II-m-B-09302) găzduia doar păianjeni, șobolani și păsări. La inițiativa preotului și cu sprijinul enoriașilor, aceasta a ieșit, însă, din amorțire și a fost redată cultului:
„Biserica Cocoanei de la Frasinu are o importanţă deosebită, este un lăcaş de cult plin de istorie. În octombrie 2010 am fost numit preot paroh la Frasinu şi atunci am văzut-o pentru prima dată. Este o biserică maiestuoasă, din păcate pictura interioară, în frescă în stilul neobizantin, este atât de deteriorată încât abia mai pot fi recunoscuţi sfinţii. Nu sunt cuvinte care să descrie frumuseţea interiorului bisericii, a ceea ce a mai rămas din el. Enoriaşii de la Frasinu sunt oameni milostivi şi credincioşi, oameni care nu vor ca Biserica Cocoanei să fie distrusă de nepăsare. Într-un an de zile am reuşit împreună să schimbăm cât de cât faţa monumentului: din mila enoriaşilor am strâns bani pentru a achiziţiona covoare noi pentru toată biserica, am făcut curăţenie. Vara aceasta am construit un nou gard de împrejmuire, am vopsit cu bronz tabla de pe acoperiş, căci era ruginită. În anul care a trecut de când am fost numit paroh aici, la Frasinu, am reuşit să oficiez la Biserica Cocoanei numeroase slujbe şi chiar şi câteva botezuri. Încet-încet, mereu cu ajutorul Lui Dumnezeu, lucrurile intră pe un făgaş îmbucurător. Atunci când ne implicăm cu toţii, cu mic şi mare, tânăr şi bătrân, când preţuim ceea ce ne-au lăsat strămoşii, învăţăm să şi protejăm moştenirea aceasta. Pentru tot ajutorul primit le mulţumesc enoriaşilor, mă rog să le dea Dumnezeu sănătate! Ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne ajute în continuare să facem ceea ce ne-am mai propus”, a spus preotul Dragomir Ţicleanu.
Cu ajutorul lui Dumnezeu și al internetului…
Parohul de la Frasinu a găsit și un mod inedit de a căuta fonduri pentru restaurarea bisericii. El a construit un blog al parohiei, pe care utilizatorii de internet pot afla povestea bisericii, o pot admira, dar pot și să doneze bani, după cum spune preotul, care, deși nu are rezultate, nu contenește să spere:
„Blogul l-am creat în luna mai în speranţa că, postând imagini pe internet şi informaţii despre frumosul monument istoric de pe vremea lui Aristică Scheleru, fiul deputatului gorjean Dincă Scheleru, oamenii vor afla mai multe şi poate vor dori să ne ajute. Nu ne pierdem speranţa, chiar dacă până acum nimeni nu şi-a arătat interesul să ne ajute după ce a văzut blogul.”
Povestea bisericii
Potrivit documentelor, biserica a fost construită în anul 1817 de către un fanariot pe nume Mosc, iar în anul 1902, boierul Aristică Scheleru, fiul deputatului Dincă Scheleru, a acoperit-o cu şiţă. Membrii familiei boierului grec, ctitorii de drept ai bisericii, se regăsesc pictaţi în pronaos. După vechile tradiţii săteşti, biserica a avut în decursul timpului şi un rol de necropolă pentru boierii din neamul Mosc. După 1900, jupânul Aristică Schileru a cumpărat vechea moşie a moscilor, lăsând în grija soţiei sale biserica şi toate cele necesare cultului. Din acest considerent, sfântul lăcaş a rămas în istorie sub numele generic de Biserica „Cocoanei”.
„Aproape toată lumea cunoaşte activitatea lui Dincă şi Aristică Scheleru, ca şi ctitori de aşezăminte culturale: de învăţământ şi religioase, printre care şcoala de la Bâlteni şi biserica din localitate, dar şi de felul în care au avut grijă de alte biserici sau rolul acestora în dezvoltarea economică a zonei: punerea în valoare a bogăţiilor subsolului sau înfiinţarea staţiei de cale ferată de la Musculeşti-Vladimir. Aristică era fiul boierului Dincă Scheleru, bărbatul care, fără a avea prea multă carte, a ajuns deputat în Guvernul României de dinaintea lui 1920. Ideea votului universal, a împroprietăririi şi a creării unui partid ţărănesc care să reprezinte drepturile acestei categorii sociale sunt doar câteva dintre realizările celor doi boieri. Dincă Schileru mergea îmbrăcat în portul popular în parlament şi în străinătate, fiind mândru că era român şi gorjean”, spune Albinel Firescu, muzeograf în cadrul Muzeului Judeţean „Alexandru Ştefulescu” din Târgu Jiu. În cinstea celor doi boieri, combatanţi pentru drepturile ţăranilor români, s-a ridicat în curtea Bisericii „Cocoanei” un somptuos monument funerar pentru a marca mai mult timp existenţa lor pământească.