Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herței răpite de ruși (I)

Loading

Se împlinesc 75 de ani de la fatidicul 28 iunie 1940, când URSS răpea României vechile teritorii ale Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herței, adică peste 4 milioane de români și peste 50 000 de kmp din teritoriul național. Nedreptatea istorică făcută atunci României nu a fost îndreptată până astăzi.

La începutul lunii iulie 1940, trupele sovietice intrau în Chișinău
La începutul lunii iulie 1940, trupele sovietice intrau în Chișinău

Sunt clipe în istoria unei țări în care toate lucrurile duc spre înfăptuiri mărețe, a se vedea finalul Primului Război Mondial pentru România, și momente de care nu ne aducem aminte cu mândrie. Anul 1940 nu a fost unul de care să ne aducem aminte cu plăcere, atunci s-a spulberat visul României Mari. Pe fondul relațiilor internaționale tensionate și a războiului, România a cedat fără luptă părți din teritoriul național pe care nu le-am mai recuperat niciodată- Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herței. Din perspectivă istorică poate singurul lucru care ar trebui să ne consoleze este faptul că problema României a provocat într-un an ruptura și războiul între Reichul german și colosul sovietic.

Ultimatumul sovietic

Documentele de arhivă rețin că pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS,Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea țării noastre „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie 1940 și „transferul” părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică.
Guvernul Gheorghe Tătărescu primea în aceeași seară care jignea istoria și bunul simț, dar care nu conta în împrejurările respective: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.”După minciuna cu ucrainienii din Basarabia, Guvernul sovietic cerea și partea de nord a Bucovinei care “„ ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. și populației Basarabiei prin dominația de 22 de ani a României în Basarabia.”
Ironia sorții, ultimatumul care în numele războiului invoca pacea, mai adăuga: „Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca în interesele restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.”

Dictatul sovietic

Guvernul Gheorghe Tătărescu a răspuns sugerând că este de acord cu „negocieri imediate asupra unei largi categorii de probleme” doar că al doilea ultimatum sovietic de pe 27 iulie a cerut evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei în patru zile.
În ziua următoare, guvernul român, după ce primise și ”sfaturi” din partea Germaniei și Italiei, a acceptat să se supună condițiilor sovietice deși erau absolute inacceptabile.
Decizia de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 – 28 iunie 1940.
Pe 28 iunie la ora 9:00, prin comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, poporul roman a fost anunțat în mod oficial despre existența ultimatumului, despre acceptarea acestuia de către București și despre intenția guvernului de a evacuare a armatei și administrației pe malul drept al Prutului. În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei orașe cheie – Chișinău, Cernăuți și Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00. Până pe 2 iulie, noua graniță de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.

Retragere în debandadă

Retragerea armatei şi a administraţiei române din teritoriile românești de peste Prut s-a făcut în grabă şi a fost marcată de multe incidente. Un raport contrainformativ al armatei din 30.06.1940 consemna că „Batalionul 2/39 Infanterie a fost dezarmat în gara Bălţi de trupe sovietice în ziua de 29 iunie. Soldaţii basarabeni şi evrei au fost opriţi. Unii ofiţeri degradaţi. Maiorul Voicescu Constantin, comandant de batalion, prins de ruşi în împrejurări necunoscute. O parte a populaţiei evreieşti a ajutat la dezarmare… Înainte de retragerea trupelor din Bălţi numeroase avioane făceau demonstraţii, lansând manifeste şi foi din ziarul „Libertatea” cu conţinut comunist… Ciocniri între populaţia evreiască, refugiaţi şi trupe au avut loc la Ungheni în timpul nopţii. Sunt victime…”. (Va urma)