Pe întinsul judeţului Gorj s-au succedat de a lungul timpului mai multe familii de boieri, care şi-au pus amprenta mai mult sau mai puţin asupra comunităţii pe care au avut-o sub stăpânire. Unele din acestea sunt mai cunoscute poate şi pentru faptul că au avut o existenţă mai îndelungată sau poate pentru că, interesul istoricilor a fost mai mare faţă de acestea în raport cu altele despre care ştim mai puţin. Între acestea din urmă se află şi familia Broşteanu cunoscută cu siguranţă încă din secolul al XVIII-lea în rândul marilor proprietari, fapt ce ne face să credem că are rădăcini mai vechi.
Boierii Broşteanu au avut în stăpânire satele Broşteni, Turcenii de Jos, Turcenii de Sus, Calopăr şi mai târziu Fărcăşeşti Birnici de asemenea avea proprietăţi şi în Tîrgu-Jiu.
În strada Confederaţiei la sfârşitul secolului al-XIX-lea, Iancu Broşteanu avea o casă care aparţinuse familiei de mai multe generaţii. În „Planul oraşului Tîrgu-Jiu elaborat după situaţiunea stradelor din anul 1877” apar doi proprietari cu numele Broşteanu: Bâla Broşceanu în strada „Uliţa Morilor”(azi 14 Octombrie) şi Iancu Broşceanu ale cărui proprietăţi se aflau în strada „Mihai Vodă”,care pornea din strada Putna şi se bifurca (în locul unde este astăzi Castelul de apă) în strada Mihai Vodă propriu-zisă – strada 11 Iunie de astăzi şi strada „Vulcanului”-actualmente Bd. Ecaterina Teodoroiu. Iancu Broşteanu a văndut în anul 1881 o parte din terenul său preotului Gheorghe Ciocănescu, care l-a ţinut câţiva ani apoi la vândut.
Stăpânirile Boroştenilor
Primele informaţii de care dispunem îi atestă pe Constantin şi Ştefan Broşteanu. Ştefan Boşteanu zis şi „Fedeleş” stăpânea satul Turcenii de Jos şi părţi din satele Turcenii de Sus şi Calopăr. În calitate de mare proprietar a ctitorit biserica din satul Turcenii de Jos împreună cu soţia sa Anica şi conul Alecu vărul său. Din pisania bisericii aflăm că aceasta a fost ridicată „în zilele prinţului Alexandru Ghica Voivoda cu blagoslovenia sfinţiei sale Chiril.Chir Neofite Episcopul Râmnicului Noului Severin cu osteneala cât şi cu cheltuiala acestor titori pomeneşte doamne neamul acesta Ştefan Broşteanu soţie Anica proprietari conul Alecu moştenitoriu” fiind trecut anul 1800 … ceea ce ne determină să credem că a fost începută după 1800, dar a fost terminată după 1834. Ştim cu certitudine că Alecu Broşteanu a fost cel care a dat banii pentru a se realiza în anul 1841 pictura exterioară a bisericii de la Broşteni. Acest fapt este consemnat pe frontispiciul bisericii, dar şi în pisanie unde se spune că a făcut pictura cu banii lăsaţi de Şefan Broşteanu (Fedeleş). Înseamnă că la 1841 Ştefan Broşteanu murise.
Constantin Broşteanu avea moşie la Broşteni, peste Jiu. Pe acest boier documentele îl prezintă ca fiind duşmănos şi rău cu ţăranii al căror stăpân era. În timpul evenimentelor din 1821 care l-au avut ca protagonist pe Tudor Vladimirescu, ţăranii de la Broşteni au fost alături de Tudor. Mai mult decât atât la eveniment, au participat şi femei care s-au înrolat în oastea de panduri. În fruntea acestora s-a aflat Dina Chelaru care a participat la revoluţie înrolându-se în oastea lui Tudor. Din cercetarea registrelor de stare civilă ale satului Broşteni reiese că la 1833 existau în sat două familii Chelaru, lucru ce confirmă existenţa Dinei Chelaru. Implicarea locuitorilor la revoluţia din 1821 nu a rămas nepedepsită de boierul Constantin Broşteanu care i-a prins pe cei care au fost de partea lui Tudor ba chiar şi cei nevinovaţi au fost luaţi şi duşi la Târgu-Jiu pentru a fi pedepsiţi. În faţa caselor lui Dumitrache Măldărăscu se pregătise locul pentru pedeapsă. Acolo Constantin Broşteanu a adus oamenii care au participat alături de Tudor Vladimirescu, pentru a fi omorâţi. La intervenţia slugerului Constantin Radoşeanu care a arătat paşei că în grămada de capete sunt unele cu urechile găurite,deci nu sunt toate capete de panduri acesta a oprit măcelul. Pentru ca Dumnezeu să-l ierte, dar şi pentru a rămâne numele său peste vreme, a construit împreună cu soţia sa Stanca ajutat fiind de Radu Cupeţi cu jupâneasa Maria „amândoi proprietari din Broşteni şi Ceplea la anul 1820” biserica de la Broşteni cu hramul Sf. Nicolae. Radu Cupeţi este atestat la 1748 ca proprietar al unei silişti în strada „Uliţa Mică”din Târgu-Jiu şi se pare că era rudă cu Broştenii. Din pisania bisericii aflăm că aceasta a fost pângărită de turci la 1821, când au adăpostit caii înăuntru, iar sfinţilor le-au scos ochii cu suliţele. Biserica a fost reparată şi reînnoită pictura după ce Alexndru Calotescu ajunge proprietar la Broşteni, prin căsătoria sa cu Ilinca Broşteanu.
Faptele rele ce le-a săvârşit l-au urmărit probabil pe boierul Constantin Broşteanu care în testamentul (diata) din anul 1837 îi cere vărului său Alecu să-i dea la moartea sa mai multe (40) sărindare de pomană „pentru uşurarea păcatelor”. În anul 1837 satul Broşteni, care avea 98 de familii era proprietatea lui Alecu Broşteanu, ceea ce înseamnă că îl primise moştenire de la C-tin Broştenu.
Boroştenii şi Revoluţia paşoptistă
Revoluţia de la 1848 aduce în prim plan un alt reprezentant al familiei Broşteanu, Zamfir C.,care este destul de reţinut în a participa la manifestările prilejuite de depunerea jurământului de către guvernul revoluţionar. Acesta în calitate de primar, împreună cu Constantin Râioşanu, preşedintele Judecătoriei nu au participat la eveniment scuzându-se că sunt bolnavi. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat, în anul 1850 când a sosit la Târgu-Jiu prinţul Barbu Ştirbei care a fost găzduit în casele sărdarului Zamfir Broşteanu. Este evident că boierii Broşteanu erau conservatori opunându-se ideilor reformatoare şi a acelora care le propagau.
Marile evenimente care au avut loc în judeţul Gorj, după instaurarea protecţiei colective a marilor puteri n-au lăsat indiferentă familia Broşteanu, care se va implica în organizarea adunărilor Ad-hoc din anul 1857. Din tabelul ce prezintă repartiţia voturilor pentru alegerea marilor proprietari din Gorj în Adunarea Obştească Ad-hoc reiese următoarea situaţie:Gheorghe Magheru 30 voturi, Zamfir I. Broşteanu 26 voturi, prinţul Gheorghe Bibescu 14 voturi, Constantin Săvoiu 8 voturi, Zamfir Pârâianu 1 vot, I.Sâmboteanu 3 voturi, Şt. Frumuşanu 8 voturi, prinţul Barbu Ştirbei 1 vot, Zamfir C.Broşteanu 1 vot. Acest vot ne arată că Zamfir I. Broşteanu se bucura de respectul şi consideraţia locuitorilor.
În anul 1864 când s-a constituit Consiliul Judeţean, conform noii legi comunale din acesta făceau parte doi Broşteni şi anume Alexandru I.şi Ioan despre care aflăm din raportul prefectului Dimitrie Ştefănescu trimis Ministrului de Interne că sunt veri primari şi deci incompatibili, cum de altfel sunt şi Zamfir Pârâianu cu C. Săvoiu rude apropiate. Prin punerea în aplicare a legii rurale din 1864, Zamfir C. Broşteanu şi Zamfir I. Broşteanu vor fi nevoiţi a ceda o parte din moşia de la Broşteni ţăranilor pentru a fi împroprietăriţi, primind în schimb despăgubirile cuvenite. Moşia lui Zamfir C. fiind mai întinsă, de la acesta au fost împroprietăriţi 78 de locuitori, în timp ce doar 4 locuitori primesc pământ din moşia lui Zamfir I. Broşteanu, dar situaţia se schimbă la Turcenii de Jos unde raportul este invers.
În perioada de după reforma agrară din1864 familia Broşteanu asemeni şi altor familii boiereşti îşi modifică structura moşiei, fie cumpărând altele, fie vânzând din a lor. Aşa se face că în anul 1872 Alecu I. Broşteanu cumpără de la Barbu Fărcăşescu toată partea sa din moşie la Fărcăşeşti Birnici. Un lucru interesant este faptul că după cumpărarea moşiei de la Fărcăşeşti Birnici, Alecu I.Broşteanu apare în registrele de stare civilă ca naş la foarte mulţi copii născuţi în perioada respectivă, lucru care ne determină să credem că acest Broştean era iubit şi apropriat de oameni. Există astăzi şi un cătun în comuna Fărcăşeşti care se cheamă Broşteniţa, probabil de la numele proprietarului.
Prof.dr. Marcela Mrejeru
