Preocuparea pentru trecutul neamului nostru a fost mereu vie, însă de la mijlocul secolului al XIX-lea începe cercetarea sistematică a întregului spațiu românesc, printre obiectivele care au stârnit interesul entuziaștilor au fost ruinele, cetățile și mănăstirile. Este perioada în care se pun bazele multor discipline sau instituții de învățământ și de cultură. Tot acum se înregistrează o intensă activitate publicistică, fiind tipărite lucrări dedicate istoriei naționale și apar primele reviste istorice.
În acest context, interesul pentru cel mai vechi lăcaș de cult ortodox funcțional din spațiul fostului principat Țara Românească și pentru istoria sa, este justificat. Prima monografie istorică dedicată mănăstirii Tismna este realizată de istoricul gorjean Alexandru Ștefulescu ți apare în trei ediții.
În călătoriile sale prin Oltenia pentru cercetări etnografice și istorice, profesorul Alexandru Tzigara-Samurcaș, fondatorul în anul 1906 al Muzeului Național (actualul Muzeu al Țăranului Român), a ajuns și în județul Gorj la mănăstirea Tismana ctitorită în secolul al XIV-lea. de aici acesta a luat mai multe odoare și veșminte vechi. Peste secole acest sfânt lăcaș, în urma daniilor primite a acumulat bunuri de o valoare artistică, dar și istorică inestimabilă.
La Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale în fondul arhivistic „Protoeria Județului Gorj” există un ordin al Episcopiei Râmnicului Noul Severin, care cuprinde o listă cu obiectele din patrimoniul mănăstirii Tismana luate de profesorul Tzigara-Samurcaș.
La sfârșitul anului 1918 s-a făcut inventarierea patrimoniului mănăstirii. Cu acest prilej Episcopia Râmnicului Noul Severin înaintează lista cu obiectele luate de profesorul Tzigara-Samurcaș pentru a fi confruntate cu inventarele anterioare. Acest ordin este însoțit și de raportul pentru îndeplinirea acestuia.
Mai jos reproducem respectând ortografia vremii cele două documente lăsând cititorului plăcerea de a simți spiritul vremurilor de mult apuse .
„România, Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului Noul Severin
Ne. 1341 Râmnicuvâlcea 1918 Luna Noiembrie 16 156 N. 437din 22 Decbr. 918
Prea Cucernice Părinte,
În legătură cu raportul Prea Cucerniciei Voastre Nr. 350/1918, vă notăm pe contra pagină odoarăle care au fost ridicate dela Sf. Mănăstire „Tismana” de către Domnul Profesor Tzigara Samurcaș și aceasta pentru că Prea Cucernicia Voastră să vedeți dacă această notație, complectază restul obiectelor după inventarul Sfintei Mănăstiri și să răspundeți, dacă precum întreabă Onor Ministerul cele aflătoare la Mănăstire se află în adevăr în deplină siguranța.
Primiți arhierești binecuvântări.
Episcop Antim Director
Iconom P. Partenie
1) Una candelă de argint aurit de la Matei Basarab, anul 7158 scris ulterior 1650
2) Chivot argint aurit1671,
3) Chivot argint aurit 7179 scris ulterior 1671
4) Două ripide argint aurit 7179 scris ulterior 1671
5) Două sfeșnice argint aurit1653
6) Un epitaf cusut cu fir de argint și de aur cu portretul și numele lui Șerban Cantacuzino-Vodă
7) Două epitrafile cusute cu fir de aur și argint, dela Sfăntul Nicodim scris ulterior Epitrahil și brâu
8) Un felon de mătase al Sf. Nicodiom scris ulterior Bederniță.”
Iată și răspunsul la acest ordin.
„N 565 1918 Decbr.22
Pr<ea> Sf<ântului > Episcop <al> Râmnic<ului>
Ord. Pr<ea> Sf<ânției > V<oastre> N. 1341/918 respectuos răspund că transportându-mă la Sf. Mănăstire Tiemana și confruntând notițiunea de pe verso sus menționatului ordin cu lista obiectelor ridicate de la Sf. Mănăstire de Dl Profesor Tzigara Samurcaș am găsit-o identică și că ea completează întru totul inventarul S. mănăstiri, în ce privește odoarele și veșmintele sfinte.
De asemenea am văzut și celelalte lucruri și odoare de valoare pe care le are Sf. mănăstire și ele să păstrează în biserică acolo unde s-au păstrat din vremuri îndepărtate.
Cu acesta înaintez și un formular al cercetării.
Semnătură indescifrabilă”
Din raport se poate constata că la sfârșitul Primului Război Mondial, Mănăstirea Tismana nu suferise pierderi ale bunurilor deținute. Ar fi interesant de cercetat dacă bunurile luate la București s-au mai întors toate din Rusia, știut fiind faptul că alături de tezaurul Băncii Naționale au fost trimise acolo și odoarele de la sfintele mănăstiri din țară.
Ion Hobeanu
