Alegerile, mai tari decât criza

Loading

Cornel ŞomâcuAlegerile prezidenţiale, primele organizate în actuala formulă, nu vor aduce prea multe clarificări în viaţa politică românească, cel mult unul dintre actualele partide guvernamentale va trece pe banca Opoziţiei în timp ce liberalii vor reveni la masa bogaţilor. Dacă se va întâmpla sau nu un asemenea lucru rămâne de văzut, PSD-ul şi PDL-ul având nevoie să se uzeze la guvernare în acelaşi timp pentru a nu se dezechilibra scena politică.
Faptul că deja asistăm la o campanie electorală mascată, că majoritatea candidaţilor au furat startul, că partidele mari fac eforturi considerabile pentru a-şi promova candidatul, ne duce la concluzia că nu am câştigat nimic cu acest tip de alegerile. Practic, am dublat costurile faţă de alegerile precedente când aveam prezidenţiale şi parlamentare la acelaşi preţ. Nici măcar de primenirea clasei politice nu putem vorbi de vreme ce tot Băsescu, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali şi alţii sunt protagoniştii.  Nici Mircea Geoană şi nici Crin Antonescu nu sunt nou veniţi în politică şi nu au dovedit până acum calităţi de oameni providenţiali. Va conta tot maşina de partid şi în atari împrejurări, candidaţii PDL şi PSD vor da ultimul bal din decembrie 2009. Se pare însă că mai mult ca niciodată vor conta jocurile, Sorin Oprescu, Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor fiind suspectaţi că ar juca pentru actualul candidat de la Cotroceni. În anul de graţie 2009 este însă greu de crezut că electoratul captiv se va duce la vot pentru cineva doar că aşa a primit ordin. Va conta, probabil, o poveste lacrimogenă la inimile simţitoare şi iubitoare de telenovele ale românilor.
Din nefericire, o ţară întreagă s-a blocat în 2009 pe alegerile prezidenţiale deşi criza economică ar fi trebuit să aibă prioritate. De la guvern la administraţiile judeţene şi locale, toată lumea s-a ferit să ia măsuri nepopulare pentru că ar fi putut suferi candidatul. Rezultatul? Ţara moare de criză dar noi anunţăm triumfalist că am cam depăşit-o, condiţie obligatorie ca un anumit candidat să îşi anunţe intenţiile, cunoscute până şi de ultimul amărăştean. Pe acest fond, scenariile apocaliptice privind concedierea  a 300 000 de bugetari, de lipsa banilor pentru pensii şi salarii sunt tot mai credibile şi cu fundament. România va deconta în viitor nenorocirea ultimilor doi ani electorali dar asta rămâne de văzut.
Suntem deja martorii unei uriaşe concentrări de forţe electorale, de mulţi bani şi mai ales de utilizarea la maximum a mijloacelor media. Nu va fi însă suficient, cu foamea în gât, românul va vota ca şi până acum cu cine dă mai mult. O găleată, alimente, alte obiecte vor conta decisiv în stabilirea celui mai bun candidat pentru alegeri. Aşa că, în 2009, banii ar putea să ne dea un preşedinte.