Adunare cu scandal pe Cheile Sohodolului: Obştea Muntele Runcu, la un pas de dizolvare

Un nou episod violent s-a consumat la sfârşitul săptămânii trecute la Obştea Muntele Runcu, când a avut loc o nouă adunare generală, care ar fi trebuit, în principiu, să deblocheze situaţia şi să salveze obştea de la desfiinţare. Rezultatul a fost: furt, distrugere, certuri, scandal şi greva foamei făcută de Constantin Tabacu timp de câteva zile. E drept că s-a şi validat unul dintre cele două consilii de administraţie paralele care se blochează unul pe altul, prin hotărârea Adunării Generale, dar e greu de crezut că lucrurile se vor linişti.

Sâmbătă, 6 august 2011, a avut loc o adunare generală convocată de Consiliul de Administraţie al Obştii Muntele Runcu condus de Vasile Stan, omul de afaceri din Bucureşti care a cumpărat drepturi în obşte cu doi ani în urmă. Aşa cum era de aşteptat, la adunare nu au participat, dar au asistat şi câţiva membri ai celuilalt consiliu de administraţie, condus de Atanasie Anca, împreună cu câţiva adepţi ai lor. După şedinţă, la care s-a validat consiliul lui Stan, pentru că instanţele dau ca legitime când un consiliu când pe celălalt, s-a iscat scandalul. Membrii celuilalt consiliu au intrat în sediul obştii şi nu au mai vrut să iasă, deşi cei ai consiliului condus de Stan voiau să închidă şi să plece. Aceştia din urmă i-au lăsat pe ceilalţi înăuntru şi au plecat, după care Gheorghe Stan, fratele lui Vasile Stan, a revenit, dorind să ia din sediu un calculator care ar aparţine fratelui său. Oamenii lui Anca, conduşi de Constantin Tabacu, care s-a declarat în greva foamei, i-au interzis să ia computerul. Tabacu spune, chiar, că Gheorghe Stan ar fi devenit violent: „A smuls unitatea centrală a calculatorului şi a vrut să plece cu ea, dar jandarmul care era în sediu nu l-a lăsat, aşa că el l-a trântit cu spatele de perete. Apoi a încercat să iasă cu unitatea centrală afară, deşi aceasta era a obştii şi acolo trebuia să rămână.  Noi nu l-am lăsat, aşa că a plecat fără ea.”

Desigilat cu poliţia

Contrar celor spuse de Constantin Tabacu, Vasile Stan a declarat că, dimpotrivă, calculatorul îi aparţinea ceea ce poate dovedi cu factura, iar acesta i-a fost, pur şi simplu, furat: „Azi, 09.08.2011, am revenit la sediul obştii şi am găsit sigiliu şi lacăt. Am chemat poliţia, am recurs la desigilarea făcută de celălalt consiliu, care este nelegitim şi am găsit două uşi sparte, care trebuie, pur şi simplu, înlocuite, iar computerul care îmi aparţinea şi o cameră video au fost furate. Fac precizarea că acel calculator care este al obştii se află în sediu, iar cel care a fost furat este al meu. L-am adus special de la Bucureşti, iar în el aveam toate informaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii. Am făcut plângere la poliţie pentru furt, violare de proprietate, pentru că eu am cumpărat sediul obştii de la fostul consiliu, deci aparţine firmei mele. De asemenea, am făcut plângere împotriva membrilor consiliului ilegal pentru ocupare abuzivă şi furt de informaţii.”

Risc de dizolvare
În timp ce două conduceri paralele ale Obştii Muntele Runcu se luptă în instanţă în zeci de procese, iar la faţa locului se bruschează, se jignesc şi îşi blochează unii altora activitatea, obştea riscă să fie dizolvată. Potrivit Ordonanţei de Guvern 26/2000, în baza căreia funcţionează asociaţiile şi fundaţiile, dar şi obştile de moşneni:
„Art. 55. – (1) Asociaţia se dizolvă de drept prin:  (…) b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, daca in termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop; c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;    Art. 56. – (1) Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice; b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; c) când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit; d) când asociaţia a devenit insolvabilă; (…) Art. 60. – (1) În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice.  (2) Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei sau al fundaţiei.  (3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile în condiţiile alin. (2), precum şi în cazul în care statutul asociaţiei sau al fundaţiei nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanţa competenta unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător. (4) În cazul în care asociaţia sau fundaţia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) – c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanţelor, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local.”

Concluzii
Aşa cum rezultă din legislaţia în vigoare, Obştea Muntele Runcu e la un pas de desfiinţare, pentru că are conturile blocate de consiliul de administraţie condus de Atanasie Anca, iar ocolul silvic care a administrat-o până acum a fost, de asemenea desfiinţat, iar noul ocol angajat de aceeaşi conducere a preluat gestiunea în lipsa gestionarilor de la vechiul ocol. În prezent, activitatea e blocată. Dacă oamenii nu se trezesc în al 12 –lea ceas, riscă să rămână fără cele aproape 6000 de hectare de pădure. Aceasta poate fi, de exemplu, luată de o obşte vecină, care are acelaşi specific, iar oamenii să rămână fără proprietate. Rămâne de văzut ce vor face magistraţii chemaţi să judece situaţia, ei fiind cei care au încurcat cel mai rău borcanele, dând dreptate când unui consiliu, când celuilalt.