Dreptate pentru paralizați…

Loading

aura-stoenescuÎn luna martie a acestui an scriam un articol cu numele „Paralizați fără ajutor”, referindu-mă la oamenii căzuți la pat, din cauza accidentelor vasculare cerebrale, care nu mai aveau dreptul la însoțitor și nici la indemnizație de handicap, pur și simplu pentru că această boală a fost scoasă, prin lege, din cadrul afecțiunilor considerate handicap. Articolul l-am scris la sesizarea primarului Florinel Țuilă de la Cătunele, care ne-a dus acasă la oameni care stau la pat de ani, dar, dintr-o dată, s-au trezit fără indemnizație și drept la însoțitor. Spuneam atunci că legea e proastă și trebuie schimbată. Veste bună: a fost schimbată și boala a fost reintrodusă în rândul celor care sunt considerate handicap dacă dau dependență de altă persoană.
O altă bucurie e aceea că șefa Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, din subordinea Consiliului Județean Gorj, Carmen Mocoioi, care nu mai era la muncă la ora 14.00 pentru că, așa cum spuneau subalternii, plecase la cabinetul particular, și-a pierdut funcția, ba mai mult, a fost condamnată la un an de închisoare cu suspendare. Îmi amintesc faptul că am cerut subalternilor fostei șefe să-mi declare cineva care sunt bolile încadrate la handicap, dar aceștia au primit indicații prin telefon să nu-mi declare nimic și să mă trimită la site-ul ANPH, care nu funcționa. Dacă doamna știa legea bine, trebuia să știe că nu poate ea însăși să voteze să-și scoată rudele cu handicap, pentru că se cheamă conflict de interese, ceea ce au constatat, de altfel, procurorii care au pus-o sub acuzare.
Îmi mai amintesc de faptul că tot în martie m-a contactat o doamnă din Izvoarele și mi-a trimis dosarul mamei sale care e la pat, dar a pierdut gradul de handicap și am înaintat dosarul la DGASPC Gorj, cu rugămintea să fie înaintat la Ministerul Sănătății cu propunere de schimbare a legii. E prea mult să cred că s-a făcut dreptate acestor oameni și multor altora aflați în situația lor mulțumită mie sau primarului de la Cătunele, dar mă mândresc cu faptul că nici eu nici el nu ne-am mulțumit să spunem: „Ce să facem, așa spune legea”. Cum spuneam și atunci, legea e făcută de oameni și poate fi schimbată. Important e să luăm atitudine…